Care este și cum arată cea mai veche icoană din România. Este pictată pe ambele fețe

În caz că nu știați, cea mai veche icoană din țara noastră are o vechime de peste 1300 de ani. Interesant este faptul că, icoana este pictată pe ambele fețe și a fost realizată în altă țară, în România fiind adusă în urmă cu peste șase secole. În zilele noastre ea este păstrată la Mănăstirea Neamț și este considerată făcătoare de minuni.

Care este și cum arată cea mai veche icoană din România

Icoana a fost pictată în urmă cu mai bine de 13 secole în Israel, în Lida. Cel mai probabil, din acest motiv este denumită „Lidianca”. Aceasta este cea mai veche icoană din România, fiind adusă în țara noastră în urmă cu peste 600 de ani.

Este o operă de artă excepțională, mai ales că este pictată pe ambele fețe. Mai exact, pe una dintre fețe este reprezentată Sfânta Fecioară Maria ținându-l în brațe pe pruncul Iisus, iar pe cealaltă este înfățișat Marele Mucenic Gheorghe. Până să ajungă în România, icoana a fost purtată vreme de aproape un mileniu prin diferite părți ale lumii.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Potrivit doxologia.ro, „Lidianca” are și o zi când este prăznuită, adică pe 26 iunie, dată stabilită după cea în care fost pictată. Se pare că icoana a fost comandată în anul 665 de către Sfântul Gherman. Pe vremea când a devenit patriarh, el a adus-o la Constantinopol și a lăsat-o în grija Mănăstirii Heleopatra.

Cinci decenii mai târziu, în anul 716, icoana a fost trimisă, în mare secret, la Roma, ajungând astfel la Papa Grigorie al III-lea. Așa se facă că, vreme de 106 ani, a stat în Basilica Sf. Petru din Roma. Apoi, Papa Serghie al II-lea a decis ca aceasta să fie trimisă înapoi la Constantinopol, în Mănăstirea Heleopatra.

Cum a ajuns în țara noastră și de ce a fost pictată pe ambele fețe

Pe la începutul secolului al IV-lea, pentru a arăta recunoștința Imperiului Bizantin față de Voievodatul din Moldova, împăratul Manuel al II-lea Paleologul a trimis trei icoane. Una dintre ele a fost icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, care a ajuns la voievodul Alexandru cel Bun și așezată în Mănăstirea Bistrița.

Cea de-a doua a fost destinată soției voievodului. Mai precis, este vorba despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost așezată în Mănăstirea Agapia. A treia icoană („Lidianca”) a fost dată mitropolitului Iosif Mușat și așezată inițial în Biserica Sf. Gheorghe din Suceava.

Aici a stat până în 1415, după care fost dusă la Mănăstirea Neamț unde a și rămas. În cele peste șase veacuri de când se află pe teritoriul țării noastre, icoana a fost ferecată de mai multe ori în diverse învelitori ornamentate cu pietre prețioase.

Există două teorii cu privire la motivul pentru care a fost pictată pe ambele fețe. Cea mai credibilă dintre acestea spune că pictorul ar fi vrut să-l omagieze astfel pe celebrul localnic. În schimb, cealaltă variantă spune că, pentru a o înfățișa pe Maica Domnului, pictorului s-ar fi folosit de o icoană mai veche a Sf. Gheorghe.