Cine a fost Sfântul Policarp, sfântul născut în temniță, prăznuit pe 23 februarie în calendarul creștin ortodox

În fiecare an, la 23 februarie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Policarp. El s-a născut în temniță, în cetatea Efes, și a trăit în secolele I și II d.Hr. Se spune despre acesta că a fost ucenicul Sfântului Apostol Ioan. Află în continuarea articolului curent cine a fost Sfântul Policarp și alte detalii importante din viața sa.

Cine a fost Sfântul Policarp, prăznuit la 23 februarie în calendarul creștin-ortodox

După cum spuneam, la 23 februarie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Policarp. El s-a născut la Efes, în jurul anului 70. Sfântul a venit pe lume în temniță, deoarece părinții săi erau închiși pentru că au refuzat să se lepede de credința în Hristos. La naștere, Sfântul Policarp a primit numele de Pangratie.

După cum se arată în scrierile Sfântului Irineu, el a fost ucenicul Sf. Apostol Ioan. Pangratie a fost dat în grija Calistei, înainte ca părinții săi să fie martirizați. Aceasta era o femeie avută și foarte credincioasă. Se spune că Pangratie era milostiv încă de la o vârstă fragedă și a dat săracilor tot ce a găsit în hambarele mamei sale adoptive.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Pentru ca femeia să nu fie tulburată de milostenia Sfântului, el s-a rugat lui Dumnezeu, iar hambarele s-au umplut la loc. Fiind martoră la această minune, Calista i-a la numit atunci Policarp, care înseamnă „cel cu multe roade”, potrivit crestinortodox.ro.

Viața Sfântului Policarp

Ani mai târziu, Sfântul Vucol l-a hirotonit  diacon și preot. Ba chiar mai mult de atât, la înmormântarea Sfântului Vucol, episcopii prezenți l-au hirotonit episcop pe Sfântul Policarp. Înainte de a fi martirizat, Sf. Policarp a fost în vizită la Papa Anicet.

El a ajuns la Roma cu scopul de a rezolva unele probleme legată de data pascală, deoarece la vremea respectivă existau o serie de diferențe  cu privire la sărbătorirea Paștelui. Mai exact, unii credincioși sărbătoreau Învierea Mântuitorului la 14 aprilie, indiferent de ziua din săptămână în care cădea, odată cu Paștele evreilor. În timp ce alții țineau această sărbătoare după data de 14 aprilie. Se spune că cei doi nu au ajuns la un consens din acest punct de vedere, însă au rămas uniți.

Trecerea Sfântului Policarp la Domnul

Conform scrierilor, Sfântul Policarp a avut o vedenie chiar cu câteva zile înainte de a fi martirizat. Mai precis, el a văzut perna pe obișnuia să doarmă arzând în foc, iar astfel a înțeles că va muri aruncat în flăcări.

După ce proconsulul Quadrat a insistat ca Sfântul Policarp să se lepede de Hristos, acesta i-a răspuns:  „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut nici un rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?”.

Așadar, refuzând să jertfească zeilor păgâni, Sfântul Policarp este condamnat la moarte, fiind aruncat în foc. Se spune că flăcările nu îl atingeau, iar văzând acest lucru soldații l-au străpuns cu sabia, însă, atunci din Sfânt a curs foarte mult sânge care a stins focul. Trupul lipsit de viața a fost ars la rugămintea evreilor, mai scrie sursa citată.