Cine a inventat alfabetul, când și cum a apărut prima dată 

Se știe că limba română are scriere alfabetică. Ansamblul semnelor folosite de o scriere alfabetică pentru a nota în principiu foneme/sunete se numește alfabet. Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere, a căror ordine și ale căror denumiri, prin citire independentă. pornesc de la „a”, ajungând la „z”, și pe care le vom întâlni în cuvinte explicate de orice dicționar.

Cine a inventat alfabetul, când și cum a apărut prima dată

Scurt istoric

Aproape toate alfabetele moderne derivă din alfabetul fenician, considerat părintele alfabetului. Cu toate acestea, termenul alfabet provine de la numele primelor două litere ale alfabetului grecesc, derivate la rându-i din cel fenician.

Știri din lume

Andra, apariție BOMBĂ de Paște. Și-a lăsat fanii cu gura căscată

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Compus din 22 de caractere, face posibilă notarea limbajului fenician semitic, scris orizontal de la dreapta la stânga. Limbile semitice, araba, ebraica, arameica etc. folosesc rădăcini cu trei consoane.

Scrisul fenician a dat astfel naștere alfabetului grecesc, care stă, de fapt, la originea alfabetului chirilic folosit în Europa de Est și în toată Asia de Nord.

Limba etruscă, vorbită și scrisă de etrusci în Italia (în vechea regiune Etruria, azi Toscana, Umbria de vest și Lazio de nord), cât în părți din Lombardia ori Veneto, a influențat limba latină, dar a fost până la urmă complet înlocuită de aceasta.

Până acum s-au găsit aproximativ 10.000 de inscripții etrusce, din care doar câteva sunt de o lungime considerabilă, unele bilingve cu texte latine, grecești sau feniciene, și câteva cuvinte de împrumut, inclusiv numele Roma, din etruscul Ruma, deși influența etruscă a fost semnificativă.

Succesul alfabetului

În istoria scrisului, alfabetul reprezintă o adevărată, revoluție, deoarece este un sistem fonetic total și unic (un semn = un sunet).

Așadar, alfabetul este împrumutat de la greci de etrusci. De la aceștia din urmă, a trecut la romani, care a dat naștere alfabetului latin răspândit în toată partea de vest a Imperiului Roman (partea de est fiind sub influență greacă).

Alfabetul latin este alfabetul folosit în franceză și de majoritatea limbilor europene, cu excepția anumitor țări slave. Extinderea globală a Europei a făcut posibilă răspândirea acestui alfabet în multe regiuni ale lumii, în America, în Africa sau în Asia de Sud-Est.

În Turcia, alfabetul latin a fost adoptat de putere în 1928. În unele țări din Europa de Est, precum Bulgaria, Serbia, Ucraina sau Rusia, și în țările din Asia Centrală, fostele republici ale URSS, se folosește alfabetul chirilic, provenit în secolul al IX-lea d.Hr., din alfabetul grecesc.

Spre deosebire de alte sisteme de scriere, alfabetul folosește un număr foarte mic de semne, ceea ce facilitează foarte mult memorarea acestuia. Astfel, stăpânirea scrisului nu mai este domeniul unei elite specializate. Accesul său se extinde la o parte mai mare a populației, facilitează scrierea și citirea, duce la o utilizare mult mai mare a scrisului. Permite diseminarea ideilor, în special ale celor filozofice și religioase.

Alfabetul și scrierea

Aspectul alfabetului este desigur diferit de cel al scrisului. Alfabetul este alcătuit din litere (cum ar fi „a”, „b”, „t”, „w”) care corespund unui sunet.

Prin combinarea literelor, obținem combinații de sunete care fac posibilă exprimarea cuvintelor. Astfel, alfabetul este un cod. Este un sistem abstract. Trebuie să-l înveți pentru a-l înțelege. Semnele lui nu sunt desene.

Scrierea chineză, de exemplu, funcționează diferit. Este compusă mai ales din caractere care desemnează un cuvânt sau o idee. Chinezii au folosit-o pentru sensul pe care îl transmit sau pentru pronunția lor.

Alfabete mai vechi decât alfabetul fenician

Alfabetul fenician nu este primul alfabet găsit de cercetători. Urme mai vechi au fost descoperite în Orientul Apropiat. Într-adevăr, în Sinai, Egipt, pe locul Serabit el-Khadim, în apropierea minelor de turcoaz exploatate de egipteni, săpăturile au scos la lumină o scriere alfabetică pe un suport de stâncă notând o limbă semitică.

Acest alfabet nu este totuși complet descifrat până în prezent, dar anumite semne seamănă cu hieroglifele egiptene. Datează pe la jumătatea mileniului II î.Hr. Se găsesc și în Levant (Siria, Liban, Palestina/Israel), regiune care comunica foarte mult cu Egiptul, inscripții alfabetice folosind semne apropiate de hieroglife.

În cele din urmă, în Ugarit, în Siria de astăzi, s-au găsit tăblițe cu inscripții folosind un alfabet de treizeci de semne. Ugaritica este, la fel ca limba feniciană, o limbă semitică.

În cele din urmă, important este să știți că a rămas la latitudinea fiecărui popor să adauge diacritice literelor originale, pentru ca în scris să fie transpuse sunetele specifice limbii respective.

Într-adevăr, alfabetul limbii române este compus din 26 de litere latine. Acestora li s-au adăugat 5 litere locale „ş”, „ţ”, „î”, „ă”, „â”. Așa s-a ajuns la un sistem de scriere constituit din 31 de semne.

Ileana Mlădinoiu