Din cauză sau datorită. Când și cum se scrie corect

Gramatica limbii române poate să ne creeze uneori dificultăți în a exprima o idee. De multe ori preferăm să reformulăm o frază, folosind alte expresii sau verbe pentru a nu ne face de râs când purtăm o conversație. Atât în limbajul oral cât și în cel scris se pot strecura uneori greșeli gramaticale, iar unul dintre exemple este folosirea locuţiunii prepoziționale „din cauza” în locul prepoziției „datorită”.

Folosirea corectă a locuțiunilor prepoziționale

Gramatica limbii române spune că prepoziția „datorită” trebuie să apară doar în contexte pozitive. Exemplu: „Datorită rezultatelor bune a primit un cadou de la tatăl său.” și nu „Din cauza rezultatelor bune a primit un cadou de la tatăl său”.

De cealaltă parte, locuțiunea prepozițională „din cauza” trebuie să apară doar în contexte ce au o conotație negativă. Exemplu: „Din cauza ploilor abundente au avut loc alunecări de teren în județul Prahova” sau „ Din cauza problemelor financiare nu am mai putut ajunge în vacanță.”

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Cum putem evita confuzia?

Pentru a evita folosirea incorectă a lui „din cauza”  în locul lui „datorită” este bine să ținem cont de faptul  că „datorită” este sinonim cu „mulţumită” şi poate fi înlocuit cu acesta. Acest sfat vine în ajutorul nostru atunci când avem un dubiu în folosirea corectă a cuvântului, fie în limbajul oral sau scris.

Un exemplu poate fi: „A reușit să obţină un loc de muncă bine plătit datorită/mulțumită efortului pe care l-a depus la examenul scris”.

O altă greșeală gramaticală ce îi poate pune în dificultate pe mulți români este conjugarea corectă a verbului „Să fii”.

„Să fii” sau Să fi?

Pentru a transpune cât mai simplu acest caz, menționăm că există doar trei cazuri în care „a fi” se scrie cu două caractere: fii.

1. Modul imperativ, formă afirmativă: „Fii cuminte!”
2. Modul conjunctiv, timpul prezent, persoană a II-a singular, formă afirmativă și negativă: „Să fii cuminte!”
3. Viitorul popular, forma să fie vorbită, sprijinită de conjunctiv, formă afirmativă și negativă: „Tu o/ai să fii!”

Câți oameni vorbesc limba română

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, topul fiind condus de spaniolă, portugheză, franceză și italiană. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistică comparată și limba dacoromână sau dialectul dacoromân.

Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care circa 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane se află în România, unde româna este limba oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limba maternă pentru peste 90% din populație.

Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene: dacoromâna, aromâna, istroromâna și meglenoromâna. Alții consideră că ele formează o singură limbă, limba română având patru dialecte. Dacoromâna, fie că o considerăm limbă în sine, sau un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore de pronunție și vocabular.

Graiurile limbii dacoromâne, în afară românei standard, includ:

• graiul ardelenesc
• graiul bănățean
• graiul crișean
• graiul bucovinean
• graiul moldovenesc
• graiul maramureșean
• graiul muntenesc
• graiul timocean