Top cinci cele mai cunoscute mâncăruri românești și semnificația denumirii lor. De unde provine de fapt numele lor

În bucătăria românească se găsesc o mulțime de preparate delicioase, iar unele dintre ele sunt de proveniență orientală. Haideți să vedem de unde provin numele celor mai cunoscute mâncăruri de pe mesele românilor și care este semnificația denumirii acestor preparate.

Cele mai cunoscute mâncăruri românești și semnificația denumirii lor

Prin fiecare fel de mâncare, gastronomia românească reflectă vasta istorie a țării, moștenind nenumărate obiceiuri culinare culinare. De-a lungul timpului, bucătăria românească a fost influențată de cea turcească, balcanică, germană maghiară, etc.. Dar haideți să vedem totuși de unde provin numele celor mai cunoscute bucate.

După cum spuneam mai sus, multe dintre preparatele care au intrat în gastronomia românească sunt de proveniență orientală, fiind împrumutate de-a lungul timpului de la musulmanii care au trăit aici, mai ales în Dobrogea. Un publicist de etnie tătară din Dobrogea, Altay Kerim (1937 – 2006), este autorul unui studiu despre gastronomia românească și denumirile unora dintre mâncărurile preferate ale românilor.

Știri din lume

Andra, apariție BOMBĂ de Paște. Și-a lăsat fanii cu gura căscată

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Sarmale

Cu siguranță delicioasele sarmale sunt printre cele mai cunoscute preparate din bucătăria românească. Acestea sunt nelipsite de pe mesele românilor la mesele festive. Cu toate acestea, numele acestor bucate provine din orient. Mai exact, ”sarma” vine de la verbul turcesc ”sarmak” care înseamnă ”a înfășura”.

Musaca

De asemenea, printre mâncărurile preferate de mulți români se află și musacaua. Se pare că acest preparat extrem de delicios și apetisant ar aparține bucătăriei grecești. Deși, românii o pregătesc în versiuni diferite cu carne tocată și felii de vinete, cartofi sau dovlecei, așezate în straturi alternative, versiunea grecească nu include carnea tocată și nu este structurată pe straturi.

Deși nu se știe exact originea acestui fel de mâncare, se pare că arabii ar fi introdus acest preparat când au adus vinetele în Grecia. Cu toate aceste, prima rețetă de musaca a fost găsită într-o carte de bucate publicată de turci în anul 1862, așadar, dezbaterile pe tema originii acestui preparat continuă.

Ciulama

Deși ciulamaua poate fi găsită în bucătăria românească și moldovenească, acest fel de mâncare își are originile tot în bucătăria turcească (çullama). Aceasta se prepară din carne (în special păsări de curte) sau ciuperci în sos alb, din făină cu ceapă prăjită în grăsime.

Pilaful

Tot de la turci, a intrat în gastronomia românească și pilaful de orez, însă povestea acestui preparat este mult mai complexă. Cu toate acestea, potrivit istoricilor, acest fel de mâncare ar fi originar din Persia antică (actualul Iran).

Ciorbe

Ei bine, cuvântul ciorbă vine din turcescul ”çorba”. Se pare că multe ciorbe faimoase românești (de burtă, perișoare) se făceau în cazărmile trupelor de spahii ale Imperiului Otoman, șefii regimentelor fiind numiți chiar ciorbagii.

Bucătăria românească și influențele occidentale

Ei bine, gastronomia românească nu a fost influențată doar de Orient. De exemplu, în Banat și Transilvania, bucătăria românească a fost influențată de cea austro-ungară. Cu toate acestea, nu doar bucătăria din vestul României a avut influențe occidentale, ci și cea din sud, din Muntenia.

Datorită contactului frecvent cu țări precum Franța și Italia, în secolul al 19-lea, mai multe feluri de mâncare specifice acestor țări au ajuns pe meleagurile țării noastre. Pe de altă parte, câteodată s-a întâmplat și invers. De exemplu, celebra prăjitură Joffre este inventată de un român și adoptată de gastronomia franceză.