Cine a construit Grădinile suspendate din Babilon. Detalii inedite despre una dintre cele șapte minuni ale lumii antice

Grădinile suspendate din Babilon reprezintă una din cele șapte minuni ale lumii antice. Cele mai impunătoare monumente, situri sau clădiri celebre au fost dovezi că omenirea a vrut să lase o fărâmă de istorie în urma trecerii prin această lume. Cele 7 minuni ale lumii antice, Marea Piramidă din Gizeh (Piramida lui Kheops), Templul din Efes, Farul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnassos, Colosul din Rodos, Grădinile suspendate din Babilon și Statuia lui Zeus din Olympia, au fost piatră de temelie pentru ahitectura modernă. Cine a construit Grădinile suspendate din Babilon? Te invităm să descoperi în articolul următor o serie de lucruri interesant despre acest loc!

Cine a construit Grădinile suspendate din Babilon?

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis (Amuhea). Grădinile au fost considerate una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară. Ele ar fi fost construite de regele Ninus, întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa, Semiramida (Semiramis).

Numele Babilon înseamnă în traducere liberă „Poarta lui Dumnezeu” sau „Poarta zeilor”. De altfel, există numeroase referiri la Babilon în Biblie. Se spune că Babilon a fost unul dintre cele mai mari orașe ale lumii antice între anii 1770 și 1670 î.Hr. De asemenea, a deținut acest statut și mai târziu, în perioada în care se presupune că grădinile suspendate au fost construite, adică în perioada 602-320 î.Hr.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15.000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală.

Dispariţia Grădinilor din Babilon

După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel. Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei.

La popoarele orientale din antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești. Această mentalitate a făcut pe vechii perși să numească grădinile lor „raiuri”. Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende, el ar fi fost întemeiat fie de către Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele Ninus, soțul miticei regine Semiramida.

Detalii despre aspectul grădinilor

Descrierea Babilonului de către Herodot corespunde, cu unele rectificări, cu rezultatul săpăturilor arheologice. Orașul avea mai multe ziduri de incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis era cuprins în interiorul primei incinte, care avea latura de aproximativ 1700 metri și avea două cartiere, unul care cuprindea palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil (sau Bel, după denumirea semită), ambele pe malul stâng al Eufratului.

Cea mai completă descriere a grădinilor se datorează lui Diodor din Sicilia, care arată că ele se compuneau din terase etajate în amfiteatru, cu o latură de aproximativ 123 m. Terasele erau susținute de ziduri de piatră, construite la o distanță de trei metri unele de altele. Spațiile dintre ziduri erau acoperite cu bolți realizate din blocuri de piatră.

Se spune că, dacă grădinile ar fi existat cu adevărat, ar fi fost nevoie de peste 31.000 de litri de apă în fiecare zi pentru a uda toate plantele și copacii. Babilonul era situat în deșert, ceea ce însemna că Grădinile suspendate aveau nevoie de propriul sistem de irigare, astfel încât plantele și copacii să aibă suficientă apă. O teorie spune că babilonienii puseseră la punct un sistem cu pompă pentru a putea duce în vârful grădinilor apa, care era adusă din râul Eufrat. De sus, apa cădea în cascadă peste toate plantele, copacii și florile.