Cine a fost Contele de Monte Cristo în realitate. Povestea de viață plină de încercări

Cine a fost Contele de Monte Cristo în realitate. Edmond Dantès, personajul central al romanului „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas, ar avea un corespondent real. Iată cine este acesta.

Cine a fost Contele de Monte Cristo în realitate

Contele de Monte-Cristo este un roman al scriitorului francez Alexandre Dumas tatăl, publicat în 1844. Firul epic urmărește viața lui Édmond Dantes care a fost închis, fiind considerat informator al „Uzurpatorului” Napoleon Bonaparte. A fost arestat de către polițiști chiar în ziua în care se logodea cu Mércedes și dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort.

Când toate păreau să îi surâdă, pentru că urma să fie promovat căpitan de corabie şi să se însoare cu frumoasa Mercédès, pe care o iubea enorm, cursul vieții a luat o întorsătură tragică. În urma unui complot, Dantès a fost acuzat de trădare și a fost arestat şi trimis în temniţa castelului d’If. După ce a ispășit ani buni de închisoare, complet schimbat la eliberare, el nu a ieșit decât cu un singur gând: să se răzbune.

Știri din lume

BOMBĂ! A apărut femeia cu care Traian Băsescu a avut o relație de DRAGOSTE

Știri din lume

Andra, apariție BOMBĂ de Paște. Și-a lăsat fanii cu gura căscată

Povestea de viață plină de încercări a lui Pierre Picaud

Pentru creionarea personajului Edmond Dantès, Alexandre Dumas s-a inspirat dintr-o poveste reală. Din povestea de viață plină de încercări a lui Pierre Picaud, un cizmar din oraşul Nîmes, Franţa. În anul 1807, acesta urma să se căsătorească cu o femeie înstărită din oraş, lucru care a stârnit gelozia unor prieteni de-ai lui, Loupian, Solari şi Chaubart.

Ei au formulat niște acuzații grave și l-au denunțat pentru spionaj în favoarea englezilor. În urma acestui denunţ, Picaud a fost arestat şi ținut închis sub un nume fals și fără acuzații speciale, vreme de șapte ani. Abia după trei ani a aflat motivul pentru care a fost trimis după gratii.

În timpul acestei aspre șederi în fortăreața închisorii Fenestrelle, el a devenit trist, slăbit și delirant în dragostea continuă pentru iubita lui, despre care era sigur că îl va aștepta dacă va scăpa vreodată. În acest timp, a legat și o prietenie cu preotul italian Torri, corespondentul abatelui Faria din roman, la rândul lui, deţinut. Acesta îi împărtășea cunoștințe vaste, și în cele din urmă bogății vaste. Pentru că, înainte de a muri, Torri i-a mărturisit că a ascuns o comoară undeva în Milano, și pe care i-o lasă moştenire.

Răzbunarea de după eliberare

În aul 1814, Picaud a fost eliberat. Imediat după, acesta a intrat în posesia comorii și s-a folosit de ea pentru a se întreține. Și a început să își plănuiască bine răzbunarea faţă de prietenii care l-au trădat. Astfel, Chaubart a fost ucis, iar Solari a murit otrăvit. În cele din urmă, și Picaud și-a primit pedeapsa.

Picaud a făcut în așa fel încât fiica lui Loupian să se căsătorească cu un delincvent, care a fost mai apoi arestat la ordinul său. Fata ar fi murit din cauza șocului suferit. Apoi Picaud a ordonat incendierea restaurantului lui Loupian, care și-a pierdut sursa de venit. Ulterior, a aranjat ca fiul dușmanului său să fie arestat pentru furt și închis. Într=un final, Picaud l-a înjunghiat cu mâna sa pe Loupian.