Cine a fost, de fapt, Charles de Gaulle. Povestea mai puțin știută a generalului francez

Franța a avut oameni de seamă care i-au marcat istoria. Numai numele lui Bonaparte dacă l-am pronunța ar fi suficient. Dar, Charles de Gaulle, generalul, este considerat cea mai importantă personalitate a Franţei moderne. Om politic şi scriitor, de Gaulle s-a remarcat și în Primul Război Mondial prin conducerea unor formaţiuni de blindate. A fost şef al guvernului francez în exil, la Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, preşedinte al Franţei timp de 11 ani, fondator al celei de-a V-a Republici Franceze, singura personalitate care a primit distincţia „Mare Maestru al Ordinului de Eliberare” pentru meritele deosebite în eliberarea Franţei din cea de-a doua conflagraţie mondială.

Cine a fost Charles de Gaulle

Charles de Gaulle s-a născut în casa bunicilor materni dintr-un cartier al orașului Lille la 22 noiembrie 1890 într-o familie catolică și patriotică. Tatăl său, Henry, care a fost profesor de istorie şi literatură, provine dintr-o descendenţă lungă, aristocrată din Normandia şi Burgundia, în vreme ce mama sa, Jeanne Maillot, se trage dintr-o generaţie de antreprenori destul de bogaţi din regiunea Flamandă.

De Gaulle a avut trei fraţi şi o soră, toţi cu o strânsă legătură cu Mişcarea de Rezistenţă antigermană: Xavier de Gaulle, fratele mai mare, a fost prizonier în Primul Război Mondial şi membru al rezistenţei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ceilalți sunt Marie-Agnes de Gaulle, Jacques de Gaulle care a rămas cu un retard psihic în urma unei encefalite, începând cu anul 1926, și Pierre de Gaulle, membru al rezistenţei şi om politic.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Îndrumat de tatăl său, Charles de Gaulle s-a familiarizat cu operele lui Barres, Henri Bergson şi Charles Peguy, dovedind în felul acesta reale înclinaţii spre filosofie şi istorie. Ciclul primar l-a urmat la şcoala comunităţii creştine Thomas-d’Aquin din Paris. A studiat apoi la Colegiul privat catolic Stanislas, tot din Paris. La 7 aprilie 1921, de Gaulle se căsătoreşte cu Yvonne Vendroux cu care avut 3 copii: Philippe de Gaulle (născut în 1921) ce a devenit amiral şi senator, Elisabeth de Gaulle (1924-2003) și Anne de Gaulle (1928-1948), suferind de sindromul Down.

Presupusele origini ale generalului de Gaulle

Dacă ne propunem să știm originile acestui mare politician, care rămâne, fără îndoială, cea mai remarcabilă personalitate franceză a secolului al XX-lea, trebuie să aflăm semnificația numelui.

Ar exista două origini posibile pentru numele „de Gaulle”. În primul rând, un nume de familie de origine flamandă, derivat din „van de walle”, care desemnează atât un zid cât un meterez sau un șanț, vorbind astfel de situația casei de lângă un meterez. Și, în ceea ce privește generalul, se putea vedea chiar acolo un bastion împotriva Ocupației. Cealaltă origine ar putea veni tot din Flandra, cu francizarea numelui flamand „De Walle”, care înseamnă „valonul”, adică străinul, cel care nu aparține poporului german. Acest termen se găsește în germană veche înaltă „walah”-străin.

Un fapt remarcabil sau complex îl constituie raportul dintre numărul de strămoși reali și numărul de strămoși teoretici. Caz unic, Charles de Gaulle a împărtășit aceleași origine cvadruplă pe linia sa paternă, precum și maternă. Într-adevăr, Henri François Maillot (1742-1802), comerciant de tutun din Dunkerque și soția sa Marie-Antoinette Sagnier (1753-1826) fac parte din ascendenții paterni ai lui Gaulle și cei ai familiei materne Maillot. Însuși bunicul generalului, arhivistul-paleograf Julien Philippe de Gaulle (1801-1883), s-a căsătorit în 1835 cu scriitoarea Josephine Maillot (1806-1886).

52 de „Gaulle” s-au născut în Franța din 1890 în 14 departamente, fapt ce plasează acest nume de familie pe locul 140.133 ca fiind printre cele mai populare. Nu există mai mult de șaizeci de purtători ai numelui în Franța, între Paris, Hauts-de-Seine, Eure, Yvelines, Bouches-du-Rhône și Var în 2020.

Cum a intrat Charles de Gaulle în politică

Indiferent de origini, de reținut este că primul președinte ales sub Republica a V-a, o figură majoră în istoria secolului al XIX-lea, un adevărat om de stat, a ajuns târziu în politică. Tânărul a studiat cu iezuiții și a optat foarte devreme pentru o carieră în arme. A fost primit în 1908 la Școala Militară Specială din Saint-Cyr, în gradul 119. Înainte de a ajunge ofițeri, studenții trebuie să cunoască trupa. Charles de Gaulle a fost așadar transferat într-un regiment pentru a experimenta viitoarea sa profesie. Aici este ofițer student în regimentul 33 de infanterie din Arras, comandat atunci de colonelul Petain. După cei patru ani de studii la Saint-Cyr, a fost numit din nou la Arras în 1912. Suntem cu doi ani înainte de Primului Război Mondial, care începe pe 4 august în Belgia. Germanii traversează provincia Liege. Imediat, trupele franceze au pornit să oprească progresul. Charles de Gaulle, care are 23 de ani, va primi botezul focului la Dinant, pe 15 august 1914. Va fi împușcat în picior în acea zi și va fi tratat într-o casă de pe Avenue des Combattants, lângă podul pe care se află saxofoanele de toate culorile și care îi poartă numele: Charles de Gaulle. O statuie, deși se spune că nu este prea reușită, a fost inaugurată în 2014, lângă locul unde a fost rănit.

După război, a fost repartizat în Polonia, apoi la Beirut, după care a fost numit la Secretariatul Național de Apărare unde a intrat în contact cu lumea politică. La 10 mai 1940, a izbucnit al Doilea Război Mondial. Pe 6 iunie, Paul Reynaud care este președinte al Consiliului, dar și ministru al apărării, îi oferă un titlu ministerial: subsecretar de stat pentru război și apărare națională. Pe 10 iunie, germanii se apropie de Paris și de Gaulle se refugiază în vest: Orleans, Tours, Bordeaux. A fost trimis la Londra pentru a-l întâlni pe Churchill. Ajunge acolo pe 16 iunie. În acea zi, la Paris, Paul Reynaud a depus demisia guvernului său. I-a succedat bătrânul mareșal Petain, în vârstă de 84 de ani care a cerut germanilor condițiile unui armistițiu. De Gaulle nu mai este ministru adjunct, dar nu vrea să accepte evenimentele. Pentru el, războiul trebuie să continuie. Pe 18 iunie 1940, la ora 19, a lansat un apel către francezi, un apel către Rezistență.

Rolul generalului de Gaulle în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Charles De Gaulle era încă necunoscut pentru majoritatea francezilor. A fost numit general la 25 mai 1940 pentru că a fost unul dintre rarii soldați care au reușit să respingă armatele germane pentru o perioadă.

„Această lovitură de stat i-a permis și să fie chemat la guvernare de Paul Reynaud. De Gaulle a aderat apoi la visul vieții sale, acela de a ocupa responsabilități politice importante pentru a influența destinul războiului”, consemnează istoricii vremii.

Din 28 iunie 1940 a fost recunoscut de guvernul britanic drept „conducătorul tuturor francezilor liberi”. Apoi a petrecut cea mai mare parte a războiului dintre Londra și coloniile franceze cu scopul de a-și construi treptat legitimitatea politică. În noiembrie 1942, a înființat astfel primul organism oficial al Franței Libere, Comitetul pentru Apărarea Imperiului, în Africa Ecuatorială Franceză. După debarcarea în Africa de Nord, el a stabilit baza din spate a puterii sale la Alger prin crearea Comitetului francez pentru eliberare națională. Totodată, l-a instruit pe Jean Moulin să asigure unitatea rezistenței, care a dus la crearea Consiliului Național de Rezistență (CNR) în mai 1943.

Demisia generalului de Gaulle

Aflat pe culmea popularității sale, generalul de Gaulle și-a dat totuși demisia în 1946, pentru a denunța „regimul exclusiv al partidelor”.

„Trei mari forțe dominau atunci viața politică: comunismul, socialismul și democrația creștină. Acest tripartism necesita atunci arbitraj și concesii, în special în ceea ce privește forma viitoarei constituții. Generalul De Gaulle dorea un executiv puternic, în timp ce partidele de stânga se tem de posibilitatea o derivă dictatorială daca îi încredințează puterea unui singur om”.

Un an mai târziu a creat propriul său partid numit Adunarea Poporului Francez, pentru ca în 1958 să ajungă din nou prim-ministru. A realizat o nouă Constituţie. În 1959 devine primul preşedinte al celei de-a Cincea Republici Franceze. Țelul generalului de Gaulle era să transforme Franţa într-o mare putere mondială, ceea ce s-a și întâmplat, pentru că în anul 1960 ţara sa este a patra putere nucleară din lume.

Recapitulând, anunțul reducerii creditelor militare a provocat atunci demisia generalului de Gaulle, care s-a retras pe proprietatea sa din La Boisserie (Colombey-les-Deux-Eglises), rămasă deschisă publicului. Există, de asemenea, un muzeu și cimitirul satului acolo unde se află mormântul lui.

De Gaulle a murit pe 9 noiembrie 1970, cu treisprezece zile înainte de a împlini 80 de ani, în timp ce avea succes în așteptarea știrilor de televiziune. Făcuse aranjamente să fie înmormântat, nu în Panteon, ci în satul său.  Anne a murit la 20 de ani în 1948. „Acum este ca toți ceilalți”, ar fi spus generalul și a dorit să se odihnească lângă ea.

Pe vremea aceea exista credința că astfel de copii, care suferă de Down, se nasc din părinți alcoolici, cu boli venerice sau cu alte probleme degenerative. Niciodată de Gaulle nu s-a temut de stigmatul social, crescând-o pe Anne ca pe ceilalți doi copii ai săi.

Chiar dacă se practica atunci instituționalizarea unor astfel de copii, el nu a făcut-o. Se spune că în prezența ei se schimba total și o numea „bucuria mea”. Îi citea din cărțile de povești, îi cânta, dovedind o afecțiune de care rar se bucurau din partea lui chiar și membrii familiei. Pentru că a iubit-o foarte mult, după război de Gaulle și soția Yvonne au înființat Fondation Anne de Gaulle, un cămin pentru copile cu dizabilități. Mai mult, a purtat mereu un medalion cu portretul ei, care, se spune, că l-ar fi salvat dintr-o tentativă de asasinat, oprind un glonț. Biografului său Jean Lacouture i-ar fi mărturisit:

„Acest copil m-a ajutat să depășesc toate eșecurile și pe toți oamenii, să văd mai sus. Fără Anne, poate că n-aș fi făcut niciodată tot ce am făcut. Mi-a dăruit inimă și inspirație”.

Ce a lăsat în testamentul său

În conformitate cu testamentul său, de Gaulle nu are parte de  înmormântare de stat. În Colombey-les-Deux-Eglises, rămășițele sale au fost transportate cu un vehicul blindat la mica biserică, în prezența familiei sale, a Companionilor Eliberării și a locuitorilor satului său. El este înmormântat în cimitir împreună cu fiica sa Anne, cu o simplă inscripție pe piatra funerară, „Charles de Gaulle 1890-1970”.

Pe 12 noiembrie, la Notre-Dame de Paris, a avut loc o ceremonie oficială la care au participat autoritățile statului și 63 de personalități străine, inclusiv din URSS, aducându-i un ultim omagiu ca semn al aprecierii de care s-a bucurat în întreaga lume. Colombey-les-Deux-Eglises primește între 60.000 și 80.000 de vizitatori în fiecare an.

Cele mai cunoscute citate ale generalului de Gaulle

„Bătrânețea este un naufragiu. Pentru ca nimic să ne poată fi cruțat, bătrânețea mareșalului Petain urma să fie identificată cu naufragiul Franței”.

„Flacăra rezistenței franceze nu trebuie stinsă și nu se va stinge”.

„Când începe lupta între oameni și Bastilie, întotdeauna Bastilia ajunge să greșească”.

„Trebuie să alegi și nu poți fi atât omul furtunilor mari, cât și omul combinațiilor joase”.

„Nu, nu sunt Bonaparte! Nu, nu sunt Boulanger! Sunt generalul de Gaulle”.