Cum se scrie corect gramatical: să fii sau să fi?

Să fi sau să fii? Conjugarea verbului „a fi“ creează deseori probeleme în scriere, apărând frecvent greșeli la anumite moduri și timpuri. Din fericire, există câteva reguli simple care te vor ajuta să folosești corect „fi“ sau „fii“, dacă le reții. Află în continuare când se scrie „a fi“ cu un singur „i“ și când se scrie cu doi.

Cum se scrie corect gramatical: să fii sau să fi?

Una dintre cele mai întâlnite greșeli gramaticale în limba română apare atunci când trebuie să conjugăm verbul „a fi“. Există foarte multe persoane care au nelămuriri în ceea ce privește scrierea corectă la anumite moduri și timpuri a verbului, fapt pentru care astăzi vom arunca împreună o privire asupra grafiei verbului „a fi“. Cu alte cuvinte, vom învăța cum scriem corect formele de la diverse moduri și timpuri. De asemenea, vom trece în revistă și cele mai dificile forme, pe care multă lume le greșește.

Astfel, pentru a nu greși atunci când trebuie să decidem dacă scriem cu un „i“ sau doi „i“, vom ține cont de câteva reguli simple. Există doar trei situații în care „să fii“ se scrie cu doi „i“, și anume:

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

1.  La modul imperativ, forma afirmativă. Exemplu: „Fii cuminte!“; „Fii răbdător!“.
2. La modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și la cea negativă. Exemplu: „Să fii cuminte!“; „Să fii curajos!“; „Să nu fii timid!“.
3. La viitorul popular, forma vorbită, alcătuită cu ajutorul conjunctivului. În această situație, scrierea cu doi „i“ are drept cauză tot prezența desinenței de persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și negativă. Exemplu: „Tu ai să fii“; „Tu nu o să fii“.

În restul cazurilor, verbul „a fi“ se scrie cu un singur „i“, după cum urmează:

• imperativ negativ: Nu fi nesimțit!;
• condiţional prezent: Aş fi, ai fi;
• condiţional perfect: Aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;
• conjunctiv perfect: Să fi ştiut, să fi fost, să fi avut, să fi făcut;
• viitor: Voi fi, vei fi;
• verb + „FI“: Pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Citește și: Cum se scrie corect gramatical: mi-ar place sau mi-ar plăcea?

Cum verifici dacă ai scris forma corectă

Pentru a verifica dacă ai scris forma corectă a verbului, cel mai eficient ar fi să conjugi verbul. Prin urmare, dacă forma se schimbă, trebuie să știi că verbul „a fi“ se va scrie cu doi „i“, întrucât intervine desinența de persoană.

Exemple: „Să (nu) fii rău“; „Să (nu) fiu rău“; „Ai să fii“; „Am să fiu“; „O să fii“; „O să fiu“.

Când forma rămâne constantă, deci nu se schimbă, verbul „a fi“ se scrie cu un singur „i“.

Exemple: „Tu vei fi“; „Voi fi“; „Poți fi“; „Aș fi“; „Să fi fost“; „Să fi mers“.

De asemenea, dacă verbul este la o altă persoană ori persoana a II-a plural, „a fi“ se scrie doar cu un singur „i“.

Exemple: „Eu aș fi“; „Eu voi fi“; „Eu să fi fost“; „El poate fi“; „Noi să fi fost“.

Imperativul are doar formă de persoana a II-a, astfel că forma afirmativă se va scrie cu doi „i“ („fii cuminte“), iar forma negativă, alcătuită cu infinitivul, se va scrie cu un singur „i“ („nu fi obraznic“).

Când verbul „a fi“ este scris GREȘIT:

– Nu fii rău!

– Aș fii soția lui dacă mă cere.

– Să fii știut eu ce-i poate capul.

– Să fii venit cu mine

Recapitulare: 

– Să fii…

– Să fi fost…

– Fii bun!

– Nu fi rău!

– E important să fii atent.

– Nu știu să fi fost și el acolo.

– Nu cred să fi spus cineva asta.

– Fii bun!

– Să nu fii rău! – aceste forme sunt scrise corect și e bine să le reținem!