Diferența dintre concubinaj și căsătorie. Care sunt drepturile și obligațiile partenerilor, în cazul concubinajului

Diferența dintre concubinaj și căsătorie. Nu de puține ori, concubinii sunt induși în eroare de prevederi legale care par că li se aplică, fără a ști că, de fapt, legea nu conferă recunoaștere acestei relații. Află care sunt, concret, drepturile și obligațiile partenerilor în cazul concubinajului, atunci când vine vorba de bunuri și copii.

Diferența dintre concubinaj și căsătorie. Concubinajul nu este reglementat în România

Potrivit legislației în vigoare, termenul de concubinaj nu este reglementat nici în Codul civil, nici în vreun alt act normativ. Așadar, concubinajul nu este reglementat în prezent în România, deși el este amintit în anumite locuri și îi sunt acordate, măcar indirect, câteva beneficii juridice.

În ceea ce privește căsătoria, există mai multe avantaje juridice pe care partenerii le pot avea, de care cei aflați în concubinaj nu pot beneficia. În același timp, căsătoria vine la pachet și cu anumite obligații și reprezintă, obiectiv vorbind, și o uniune de interese a acestora.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Codul civil definește căsătoria ca „uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii, în scopul de a întemeia o familie” (art. 259). Așadar, înțelegem că o căsătorie încheiată în alt scop decât acela al întemeierii unei familii poate fi anulată, în instanță, pe baza probelor în acest sens.

De asemenea, aflăm că „soții trebuie să ia deciziile de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria” (art. 308), ceea ce înseamnă că oricând poate fi denunțat un act făcut de celălalt în lipsa acordului său și care îi poate afecta mai serios interesele. Totodată, partenerii „își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral, având îndatorirea de a locui împreună” (art. 309). Aceste obligații nu sunt valabile și în cazul concubinajului, ceea ce înseamnă că un concubin nu va putea niciodată să ceară în instanță daune morale pentru părăsirea domiciliului comun.

Între concubini nu există uniunea de interese

Altfel spus, cei doi parteneri nu au drepturi și obligații reciproce, nu sunt obligați să dea explicații de gestiunea financiară proprie, pot ascunde valoarea reală a salariilor câștigate, iar bunurile nu sunt la comun. În cazul în care unul dintre concubini, în calitate de unic proprietar, intenționează să vândă locuița în care stau cei doi de ani buni, acesta nu va trebui să dea socoteală și nici să solicite acordul concubinului său.  Practic, obligațiile de înlesnire sau îngrădire asociate calității de soț nu se aplică în cazul concubinilor.

Diferență există și între logodnă și concubinaj. Logodna este văzută ca o „promisiune reciprocă de a încheia căsătoria” (art. 266), ceea ce înseamnă că este o etapă premergătoare căsătoriei. Adică există o intenție a partenerilor de a încheia o căsătorie, cândva, mai devreme sau mai târziu. În schimb, concubinii nu intenționează să se căsătorească și, de cele mai multe ori, nu trăiesc cu ideea că vor face acest pas.

Ce se întâmplă cu copiii din relațiile de concubinaj. Filiația

În multe cazuri de concubinaj, se întâmplă ca micuțul să nu fie recunoscut de tată. Punctăm pe rând, toate situațiile prevăzute în Codul civil.

Potrivit legii, filiația aceasta reprezintă legătura de rudenie stabilită între copil și părinte (mai ales tată, având în vedere că mama dă naștere pruncului). Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește „prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz” (art. 408).

„Copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său”, iar „recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament și este irevocabilă” (art. 415 și 416). În cazul copilului care a fost doar conceput în afara căsătoriei, dar s-a născut ulterior, el beneficiază de efectul prezumției de paternitate și filiația se stabilește față de tatăl din căsătorie.

„Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil de bunăvoie, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească” (art. 424). Acțiunea în stabilirea paternității copilului poate să fie formulată în instanța civilă „de către copil, de către mamă în numele lui sau de către reprezentantul legal și chiar și de către moștenitorii copilului” (art. 425). În cazul în care tatăL a decedat între timp, cel interesat poate intenta procesul și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.

De asemenea, legea îi mai oferă copilului din afara mariajului și o prezumție în ajutor: „paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii”, dar și această prezumție poate fi răsturnată ulterior (art. 426). În privința timpului legal al concepțiunii, Codul civil spune că este „intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului” și că acesta se calculează zi cu zi (art. 412).

Diferența dintre concubinaj și căsătorie. Cum se exercită autoritatea părintească

Autoritatea părintească reprezintă toate drepturile și obligațiile pe care un părinte le are în legătură cu copilul său. Iată ce se arată în art. 505 din Codul civil:

• copilul nu a fost recunoscut de către tată: autoritatea părintească se exercită doar de către mamă, întrucât copilul are filiația stabilită doar față de mamă. Dacă va exista mai apoi o cerere de stabilire a filiației și față de tată, instanța de tutelă va hotărî cu acel prilej și asupra autorității părintești;
• copilul are filiația stabilită față de ambii părinți, iar aceștia conviețuiesc: autoritatea părintească se exercită în de către ambii părinți;
• copilul a fost recunoscut de către tatăl său, dar părinții nu conviețuiesc: se stabilește de către instanța de tutelă, în același mod ca în cazul părinților care divorțează.

Copiii din afara căsătoriei au aceleași drepturi cu cei din căsătorie sau cu cei adoptați

Potrivit Codului civil, „copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie” (art. 448). Așadar, acești copii pot să participe la dezbaterea moștenirii pretinsului tată și să își câștige drepturile de moștenitor.

Așadar, un copil din afara căsătoriei nu va avea mai puține drepturi decât fratele sau sora acestuia născuți într-o căsătorie, iar exercitarea obligațiilor de către părinte trebuie să fie identică.

Adopția este un alt subiect important de menționat. Potrivit Codului civil, concubinii nu pot adopta, întrucât „două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție” (art. 462). Concubinajul este pentru un copil un mediu relativ instabil, unde planează mai mereu incertitudinea, mai ales în cazul celui adoptat.

Partajul în concubinaj

Potrivit avocatnet.ro, în cazul căsătoriei, întrucât majoritatea se află sub regimul comunității de bunuri, bunurile dobândite în timpul mariajului sunt bunuri comune ale acestora. În ceea ce îi privește pe concubini însă, tot ceea ce ei dobândesc în timpul relației aparține în mod exclusiv celui care a dobândit, de principiu.

Excepție este situația în care facem referire la bunurile comune (atunci când există un drept de proprietate comună al celor doi), când ambii parteneri au participat la dobândirea unui anumit bun, într-o mică/mare măsură. Dacă luăm exemplul unui apartament, fiecare va fi proprietar asupra acelui apartament proporțional cu contribuția la prețul de cumpărare.

Pentru a pune capăt proprietății comune, concubinii pot cere partajul, care poate fi efectuat oricând (art. 669) și în urma căruia fiecare devine proprietar exclusiv pe ceva (o parte din bunul respectiv, dacă este ușor partajabil, sau o sumă de bani ca echivalent).