Ce sunt și cum se folosesc figurile de stil în Limba română

În literatură, utilizarea cuvintelor și a expresiilor cu sens figurat, reprezintă o modalitate stilistică la care autorii apelează pentru a mări puterea de expresie a limbii în crearea imaginilor artistice și în exprimarea sentimentelor, trăirilor, ideilor. Iată ce sunt, mai exact, și cum se folosesc figurile de stil în Limba română.

Ce sunt și cum se folosesc figurile de stil în Limba română

De cele mai multe ori, figurile de stil se folosesc pentru a modifica sensul propriu, obișnuit al cuvintelor, cu scopul de a transmite într-un mod puternic diverse emoții și trăiri. Creativitatea autorilor, împreună cu multitudinea de cuvinte care pot căpăta semnificații diferite pot exprima sensibilitate și sentimente deosebite.

Figurile de stil sunt, adesea, partea esențială care transmite emoția textului literar. Acestea se împart în trei mari categorii, după cum urmează: figurile de stil la nivelul literelor, figurile de stil la nivel morfologic și sintactic și figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt. Iată care sunt cele mai cunoscute figuri de stil din Limba română.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Figurile de stil realizate la nivelul literelor

Aliterația constă în repetarea consoanelor sau a unui grup de consoane în cuvinte succesive. Este folosită pentru efecte de rimă sau de stil.

„Și tobe tare-n tact ei bat
Și pașii sună apăsat. (M. Eminescu – Privesc orașul furnicar)

Asonanța constă în repetarea unei sau a mai multor vocale în interiorul unui vers sau în mai multe versuri. este folosită pentru a obţine un efect eufonic.

„Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.” (M. Eminescu – Mai am un singur dor)

Onomatopeea constă într-un cuvânt care este alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se sugerează ori se imită sunete naturale.

Exemplu: Sunetele/mișcările/tropotele de afară i-au făcut să iasă din cameră.

Sincopa presupune eliminarea unui grup de sunete sau a unui singur sunet din interiorul unui cuvânt.

Exemplu: mulțim (și nu „mulțumim” cum este corect)

Afreza constă în eliminarea unui sunet ori a unui grup de sunete de la începutul cuvântului.

Eexmplu: ‘nalt (și nu înalt).

Apocopa presupune căderea unui sunet ori grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.

Exemplu: Copilu.

Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic

Repetiția constă în repetarea unui cuvânt ori a unei expresii în diferite poziții ale propoziției. La rândul ei, repetiția poate fi de mai multe feluri:

1. Anafora – repetarea unui cuvânt, a unei expresii sau a unor propoziții, cu scopul de a accentua o anumită idee. Exemplu: era casa pe care o dorea, casa pe care o desenase, casa pe care o visa, casa ideală, casa pe care niciodată nu și-a permis-o.
2. Epifora – reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază. Exemplu: În guvern se fură, în parlament se fură.
3. Anadiploza – reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare. Exemplu: Au venit lângă la director toți angajații, angajați care nu și-au mai primit sporurile de mult timp.

Enumerația care constă în prezentarea succesivă a unor aspecte ori fapte.

Exemplu: Fata este și inteligentă, și frumoasă, și cuminte, și harnică.

Anacolutul este o construcție gramaticală greșită, care ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor propoziții.

Exemplu: Texte din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Inversiunea este răsturnarea cuvintelor în propoziție pentru a evidenția un anumit aspect.

Exemplu: Deșteptul cățel s-a întors singur acasă.

Interogația retorică este o întrebare la care nu este așteptat niciun răspuns deoarece acesta este evident și cuprins în enunț.

Exemplu: Poate învăța cineva într-o zi tot ce studiem noi în ani buni?

Eufemismul reprezintă îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare.

Exemplu: și-a pierdut viața (în loc de: a murit).

Figurile de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt

Epitetul constă în evidenţierea caracteristicile obiectelor, fiinţelor sau fenomenelor mai ales prin alăturarea unui adjectiv lângă un substantiv. Rolul epitetului este de a nuanţa obiectul la care face referire.

Exemplu: Hârâită, noduroasă, stă în colț rășnița veche – Călin file din poveste – de Mihai Eminescu.

Comparația este una dintre cele mai des utilizate figuri de stil. Constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.

Exemplu: „Ostenit, din aripi bate/ Ca un vis pribeag, un graur” – Sara, de Octavian Goga.

Metafora este este figura de stil prin care se face trecerea de la înțelesul obișnuit al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Aceasta dă unui cuvânt un nou înţeles.

„Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.” (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Personificarea este o figură de stil prin care unor obiecte sau lucruri le sunt atribuite limbaj, însușiri, comportamente umane. Aceasta are în componenţă un verb, spre deosebire de epitet.

Exemplu: soarele râde, păsările șoptesc, norii plâng, vântul aleargă, sălciile triste.

Hiperbola este figura de stil care presupune o exagerarea a caracteristicilor unui obiect sau ale unei fiinţe, cu scopul de a impresiona puternic. Opoziția dintre două cuvinte, personaje, fapte idei, situații.

Exemplu: „Sunt douăzeci și șapte de ani încheiați, de când pieri floarea Moldovei la Războieni. Trosnea cetatea ridicată în pripă de slăvitul nostru voievod. Flăcările se înălțau până la cer.” (A. Vlahuță)