Cine a fost în realitate Albă ca Zăpada. Povestea tinerei care a fost sursă de inspirație pentru celebrul basm

Cu toții am auzit povestea „Albă ca Zăpada” când eram mici, crezând că este un basm la fel ca multe altele ale copilăriei noastre. Cu toate acestea, se pare că personajul a existat cu adevărat, fiind sursă de inspirație a cunoscutului basm. Află care este povestea reală a prințesei din poveste și unde a trăit aceasta.

Albă ca Zăpada a fost un personaj real

Povestea tinerei prințese, a mamei sale vitrege și merelor otrăvite sunt detaliile care ne duc cu gândul direct la Albă ca Zăpada. Aceste detalii fac parte și din istoria unei tinere din Germania care, este posibil să fi fost o sursă de inspirație și a basmului fraților Grimm.

Cunoscutul basm a fost publicat în anul 1812, iar ulterior, acesta a fost transpus într-un film de Walt Disney, ajungând a fi unul dintre cele mai cunoscute din toate timpurilor. Unele persoane susțin că acest basm este inspirat dintr-o poveste reală a unei fete care s-a născut în anul 1533, Margaretha von Waldeck care era fiica unui artistocrat german, Filip al IV-lea.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

În poveste apare și un personaj negativ, regina care are o oglindă magică ce îi confirmă de fiecare dată că este cea mai frumoasă din regat. Anii trecând, regina își pierde frumusețea, iar fiica sa vitregă ia locul acesteia la frumusețe, astfel că regina trimite un vânător să o ucidă pe Albă ca Zăpada. Acesta nu o poate omorî și decide să o lase să fugă.

Aflată în pădure, fata găsește o casă cu șapte pitici, devenind cea care are grijă de ei. Regina se deghizează într-o bătrână care îi oferă fetei un măr otrăvit, făcând-o să cadă într-o vrajă pe care doar dragostea adevărată venită din partea unui prinț, ar putea-o rupe.

În realitate, fata contelui de Waldeck a trăit cu 300 de ani înainte ca basmul respectiv să fie publicat. Fiica acestui conte din Germania își pierde mama, astfel că acesta se recăsătorește cu Claudia Elisabeth Maria von Vennningen, contesă de Reichenstein. Contesa este o femeie foarte orgolioasă, iar cele trei fiice ale contelui nu sunt pe placul său.

Casa celor șapte pitici care i-a inspirat pe Frații Grimm

Încă de la vârsta de 12 ani, Margaretha devine o fată foarte frumoasă cu păr blond și ochi albaștri, iar tatăl său o trimite într-o zonă denumită „Cele Șapte Dealuri” din Olanda, pentru a locuit la castelul Valkenburg. Acolo trăia unchiul ei, Johann Cirksena, iar din cauza tensiunilor politice între Olanda și Germania, dar și a faptului că sora sa a murit, contele de Waldeck pierde grațiile acestuia.

El a crezut că fiica sa va fi cea care va remedia relația politică printr-o căsătorie cu un aristocrat olandez. Datorită frumuseții ei, aceasta nu a dus lipsă de pețitori, însă cel care a luptat cel mai mult pentru dragostea fetei a fost contele de Egmont din Spania, Lamoral.

Cu toate acestea, mama vitregă nu a fost de acord cu acestă relație, pentru că ar fi însemnat ca Margareth să se mute în Spania, lucru care nu ar fi ajutat la relațiile politice dintre Germania și Olanda. După 9 ani petrecuți în Olanda, aceasta nu s-a căsătorit, iar sănătatea Margarethei a slăbit. După moartea acesteia, medicii au spus că ar fi fost otrăvită.

În aceeași perioadă, un bătrân a fost prins dând copiilor mere otrăvite. Cu toate că nu există dovezi că Margaretha ar fi mâncat unul dintre aceste mere, este posibil că informațiile să fi creat imaginația necesară poveștii fraților Grimm. Ideea celor 7 pitici ar fi putut fi dată de faptul că tatăl Margarethei avea o mină de cupru, muncă ce era întreținută de copii, iar casa din basm este similară cu cea în care locuiau copiii mineri.