Cine a inventat berea și cum a apărut. Scurt istoric

O băutură alcoolică, foarte veche, poate cea mai veche făcută vreodată de om și cea mai vândută din lume este berea. Nu se știe exact când a fost preparată pentru prima dată. Descoperirea berii s-ar datora unei combinații de circumstanțe, cum ar fi: germinarea unei recolte de orz destinat pâinii, devastată de ploaie. Orzul expus la soare, apoi contaminat de drojdiile prezente în mod natural ar fi dat naștere băuturii în discuţie.

Cine a inventat berea. Scurt istoric

Dacă e vorba de întoarcerea la originea lucrurilor, este necesar să despărţim, pe cât posibil, adevărul de fals, să explicăm cum s-a născut această băutură și cum a evoluat pentru a ajunge astăzi în paharele noastre. Pentru că berea a fost consumată de toate civilizațiile majore.

Greu de estimat de când datează originile berii, însă descoperirea ei a fost, probabil, întâmplătoare, elaborarea ei rezultând în primul rând dintr-un proces complet natural. Este suficient ca o cantitate mică de cereale adăugate cu apă sa fie încălzită de soare pentru a produce reacția chimică care va face din acest amestec o băutură alcoolică.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Istoria berii este strâns legată de cea a ingredientelor sale, precum și de progresele tehnologice care au făcut din bere băutura pe care o cunoaștem astăzi. Primele culturi de cereale, în special orz și speltă (o varietate de grâu moale), au fost atestate în anul 8000 î.Hr. în Mesopotamia. Toate ingredientele fiind disponibile din acel moment, berea ar putea exista, iar inventarea/descoperirea ei este estimată la 6000 î.Hr.

Berea în Egiptul antic

În Egiptul antic, producţia şi consumul de bere au fost larg răspândite, graţie producției masive de orz și grâu. Astfel, au fost găsite în Egipt căni de 3,5 litri folosite pentru a bea bere și datând din vremea lui Ramses al III-lea. Potrivit istoricilor, acest faraon a fost un mare băutor de bere. Nu semăna cu băutura din zilele noastre. S-ar părea că a fost preparată și băută în aceeași zi și că ea conținea mult mai puțin alcool. De asemenea, la vechii egipteni au fost descoperite resturi de cuve vechi de 5.000 de ani utilizate pentru fermentarea berii.

Berea la greci și romani

În Imperiul grec din 500 î.Hr. berea nu era considerată suficient de nobilă în comparație cu vinul care a predominat în mare parte în detrimentul berii. Romanii considerau berea băutura barbarilor, iar vinul impunător pe măsură ce imperiul lor creștea. În Marea Britanie, Germania și Belgia de astăzi, berea a continuat să fie consumată. Așa se face că în timpul marii (re)cuceriri a germanilor asupra Imperiului Roman de Apus, aceasta a putut fi din nou înaintată, ca apoi să devină băutura numărul unu în fața vinului.

Berea în Evul Mediu și în următorii 1000 de ani

În zorii secolului al IX-lea și sub impulsul lui Carol cel Mare, mănăstirile au devenit centre de producție de bere. Călugării făceau bere pentru pelerini și săraci, pentru oaspeții lor, dar și pentru consumul propriu. Se consumau între 3-4 litri pe zi. Apa din Evul Mediu nu era întotdeauna potrivită pentru consum, iar berea constituie un aport nutritiv important.

În secolul al XIII-lea, în nordul Germaniei, în special la Hamburg, hameiul a devenit un ingredient esențial al berii. Un secol mai târziu, practica s-a răspândit în orașele din apropiere, iar comercianții vindeau bere cu hamei în Țările de Jos, sudul Germaniei și Marea Britanie. Respectivele orașe au făcut avere datorită unui ingredient revoluționar al vremii, numai că au fost rapid imitate de alte orașe din Europa.

Leuven din Belgia, de exemplu, în 1378, producea de 77 de ori mai mult decât berea cu hamei. În 1436, cerealele au dispărut complet în favoarea hameiului, ceea ce a făcut ca sectorul berii să înregistreze o creștere foarte semnificativă. Viitoarea revoluție industrială va duce această băutură la niveluri de producție fără precedent.

Întorcându-ne la origini, dacă situăm nașterea berii în Mesopotamia, este datorită primelor scrieri ale sumerienilor care menționau berea botezată „sikaru”/pâine lichidă. A fost baza dietei zilnice. Se făcea prin gătirea clătitelor din speltă și orz care erau înmuiate în apă, pentru a declanșa fermentația necesară producerii alcoolului și care erau asezonate cu scorțișoară, miere sau orice alte condimente după preferințele clienților. Berea, cunoscută popoarelor din Haldea-azi Irak, Kuweit-și Asiriei-Siria, Liban, Palestina, devenită monedă de schimb, și-a început răspândirea.

Succesul berii duce la formarea diferitelor bresle. Cu toate acestea, mijloacele tehnice ale vremii nu permiteau exportul berii. Tocmai la sfârșitul secolului al XIII-lea Gambrinus/Cambrinus este creditat cu răspândirea berii în afara Germaniei. Astfel, în 1259 a apărut primul producător de bere profesionist.

Cum s-a născut oficial berea

Prin secolul al XV-lea, Jean Sans Peur, ce stăpânea ducatul de Burgundia, a impus hameiul ca principală aromă a berii, stabilizându-i puțin mai mult gustul. Jean Sans Peur a murit în 1419 după crearea Ordinului Hameiului. Un edict din 1435 impune această rețetă și aşa apare pentru prima dată cuvântul bere. Totuşi, până în secolul al XIX-lea, a fost imposibil să se producă o bere cu gust și aspect echivalent de la un sfârșit de an la altul.

În 1873, Louis Pasteur a susținut creșterea temperaturii pentru a elimina germenii nedoriți din bere (pasteurizare). Iar în 1870,  Carl Von Linde a inventat mașina frigorifică care va permite extinderea fermentației de fund, limitată până acum la Bavaria încă din secolul al XV-lea, în întreaga lume.

Toate acestea au făcut posibilă obținerea unei beri curate, limpezi, de calitate egală, iar extinderea căii ferate a asigurat transportul în toate regiunile. Dar mii de berării s-au închis în toată Europa, fiind înlocuite de unități din ce în ce mai gigantice, precum Pilsen, Milwaukee, Strasbourg, Dublin, Amsterdam.

Concentrarea acestor fabrici de bere creează marile grupuri pe care le cunoaștem astăzi, precum AB InBev, SAB Miller, Heineken, Carlsberg etc.  Pe nimeni nu mai interesează berea pentru proprietățile nutritive sau de potolire a setei, ci pentru gustul ei. Printre altele se nasc expresiile „degustare de bere”, „bere artizanală” și „bere de specialitate” .

Dacă înainte puteam spune „nu-mi place berea”, astăzi există o bere care se potrivește tuturor, există ceva pentru toată lumea. Berea este un produs în întregime natural, fabricat din malț, hamei, drojdie şi, bineînțeles apă, care reprezinta 90 % din compoziția băuturii.

Ileana Mlădinoiu