De ce luna Februarie are doar 28 de zile. Motivul pentru care este cea mai scurtă lună din an

În calendarul gregorian modern, fiecare lună este formată din cel puțin 28 de zile. Acest număr ar fi un 30 bine rotunjit dacă am exclude luna februarie. În timp ce fiecare lună, în afară de cea de-a doua din calendar, conține cel puțin 30 de zile, luna februarie se oprește la 28 (și 29 într-un an bisect). Care este explicația acestei inconsecvențe?

De ce februarie are 28 de zile

La fel ca în cazul tuturor poveștilor bune din zilele noastre, motivul pentru care luna februarie este atât de scurtă începe cu o întoarcere la vremuri demult apuse și un strop de superstiție. Romanii erau destul de obsedați de timp și de găsirea unor modalități prin care să îl folosească în avantajul lor.

Astfel că, Romulus (771 î. d. Hr. – 717 î. d. Hr.), primul rege al Romei, a decis un calendar de 10 luni și 304 zile care excludea lunile de iarnă ianuarie și februarie, deoarece le considera neimportante pentru recoltă. Când Numa Pompilius, cel de-al doilea rege al Romei, a preluat conducerea, a dorit un calendar care să fie sincronizat cu cele 12 cicluri lunare ale fiecărui an.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

În 713 î.Hr. a adăugat două luni, ianuarie și februarie, în calendar. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost suficient pentru a face treabă. Numerele pare erau considerate ghinioniste conform superstiției romane, așa că Pompilius a vrut ca fiecare lună să dureze doar 29 sau 31 de zile. Dar pentru a include cele 355 de zile necesare în cele 12 cicluri lunare, o lună trebuia să se încheie cu un număr par, durând doar 28 de zile.

Pompilius a ales luna februarie, numită inițial Februalia, pentru a fi luna ghinionistă compusă din 28 de zile. Se crede că luna februarie, care provine de la cuvântul „februare” (a purifica), a fost aleasă pentru că era deja luna dedicată cinstirii morților și ritualurilor de purificare.

Anul bisect a apărut mai târziu, datorită lui Iulius Cezar

Calendarul dezvoltat de Numa Pompilius nu a durat prea mult timp. După doar câțiva ani, romanii au descoperit că anotimpurile și lunile nu erau sincronizate. Apoi, a venit Iulius Caesar, în anul 45 î.Hr., și a fixat calendarul astfel încât acesta să se alinieze cu soarele, așa cum era bazat pe calendarul solar egiptean. Pentru a face acest lucru, fiecare lună (cu excepția lunii februarie) a fost schimbată pentru a include fie 30 de zile, fie 31 de zile, ceea ce a dus numărul total de zile din ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Calendarul Iulian la 365.

Și în timp ce luna februarie a rămas stabilită la 28 de zile, o zi 29 a fost adăugată la fiecare patru ani pentru ca lucrurile să rămână sincronizate. Nimeni nu știe cu siguranță de ce Cezar a ales să mențină luna februarie la 28 de zile. Poate că a vrut să demonstreze că superstiția conform căreia numerele pare sunt ghinioniste era greșită, așa că a făcut din februarie prima lună care se termina cu un număr par. Nimeni nu știe cu adevărat răspunsul, dar se știe că Iulius a fost cel care a adăugat anul bisect.

Cezar a adăugat o zi în plus la sfârșitul lunii februarie la fiecare patru ani, la sfatul astronomului Alexandrin Sosigenes. Acest lucru avea rolul de a compensa faptul că anul terestru are puțin mai mult de 365 de zile. Cezar a pus, de fapt, bazele pentru ceea ce folosim astăzi.