Istoria leului românesc. Momentul în care a devenit monedă oficială a românilor și când a existat cel mai puternic leu

Goana după lei ne face de multe ori să nu ne punem întrebări cu privire la istoria leului românesc. Află că astăzi este ziua în care leul românesc împlinește 186 de ani.

Care este istoria leului românesc

Secolul al XVII-lea marchează începutul istoriei leului românesc, atunci când Principatele dunărene foloseau ca monedă de schimb talerii olandezi. Pe această monedă era gravat un leu, iar locuitorii de multe ori îl numeau ”leu”. Moneda a fost folosită până la mijlocul secolului al XVIII-lea și asta chiar și după ce talerul a fost scos din folosință.

Locuitorii acelei perioade încă mai foloseau ”leul” ca o unitate de calcul la care raportau prețurile din următorii ani. Dacă există șanse să știi e faptul că leva, moneda națională a Bulgariei, în traducere înseamnă tot ”leu”, ei bine, probabilitate să știi că dolarul american este înrudit cu leul românesc este mult mai mică. Asta pentru că la fel ca și leul care ale legătură cu talerul olandez – löwenthaler, denumirea de ”dolar” provine de la aceeași monedă, pronunțat daler.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Dintre monedele care au circulat în secolul al XVIII-lea, putem aminti paraua otomană, monedă care face trimitere și la celebra expresie ”nu face două parale”, arătând cî mondea avea o valoare redusă, iar materialul din care era confecționată era unul de slabă calitate, făcând-o să se tocească atunci când uzul acesteia era intens. Șfanțul – zwanziger era tot o monedă care circula în acel secol și care a dat naștere expresiei ”nu am nici un șfanț”.

Anul în care moneda națională a fost numită ”leu”

În data de 16 septembrie 1835, domnul Țării Românești, Alexandru Ghica a hotărât ca moneda națională să se numească ”leu”. Domnitorul Moldovei, Mihail Sturza a hotărât în același an să bată și să folosească aceeași monedă. Valoarea unui leu echivala cu 60 de parale. Totuși, otomanii nu erau de acord cu această monedă pentru că ei considerau că statele vasale nu au dreptul să aibă monedă proprie. Al. I. Cuza a rezolvat însă această problemă în anii care au urmat.

De-a lungul timpului, în ceea ce privește denumirea monedei, au existat mai multe dezbateri cu privire la acest aspect. La un moment dat s-a propus utilizarea denumirii de ”român” după modelul francului francez. La finalul lui 1860, proiectul stabilea însă un alt nume, cel de ”romanat” care era divizat în bani, fiind a zece parte a romantului și în centime sau bănișori, reprezentând a 100-a parte dintr-un romanat.

Acest proiect nu a luat ființă pentru că Napoleon al III-lea nu a fost de acord cu emiterea unei monede naționale românești, din cauza Imperiului Otoman. În anul 1867, Principatele Române au trecut peste aceste inderdicții, iar în data de 22 aprilie 1867 a fost promulgată Legea pentru înființarea noului sistem monedar dar și pentru fabricarea monedelor naționale.

După ce această lege a fost promulgată, au fost bătute monede de aur de 5, 10 și 20 de lei, precum și monede de argint de 50 de bani, 1 leu și 2 lei și monede din bronz de 1, 2, 5 și 10 bani. Anul 1868 reprezintă anul în care a fost emisă prima monedă românească din aur, având valoare de 20 de lei.

Cel mai puternic leu din istorie l-am avut în anul 1867, atunci când cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi costa 0,05 lei. BNR a luat ființă în data de 1 aprilie 1880, fiind singura care are dreptul să emită moneda din metal și hârtie. Cea mai mare bancontă a fost emisă în anul 1947, cea de 5.000.000 având cea mai mare valoare din istoria României.