Să se teamă sau să se teme

Pătrundem odată cu aceste două variante în morfologie, în clasa verbului, partea de vorbire flexibilă cu cele mai multe categorii gramaticale: mod, timp, conjugare, diateză, persoană, număr, gen, după caz. Astfel, mulți dintre noi, atunci când suntem în impas, ne întrebăm care formă este corectă: să se teamă sau să se teme.

Să se teamă sau să se teme. Cum e corect

V-ați familiarizat deja cu tipul de explicații oferite de stiridinlume, atunci când subiectele vă propun să reflectați asupra alegerii uneia sau alteia dintre formele cu care faceți cunoștință încă din titlu. Așa cum sunt și cele din materialul de față: să se teamă/să se teme. De regulă, verbul este tranzitiv sau intranzitiv, după capacitatea de a accepta un complement direct.

A teme ca verb tranzitiv

1. Vine din latinescul „timere” și semnifică: a fi îngrijorat, a avea frică de/a fi fricos. Complementul indică în această situație sentimentul îngrijorării de a nu se întâmpla ceva. Cu alte cuvinte a teme exprimă o stare sufletească sau o anumită atitudine a subiectului. De ex.: Îi vei spune povestea cu obuzul copilului, pe care îl temi?
2. A teme este folosit în expresia „a-și teme cojocul”, însemnând a fi precaut, a evita cu prudență riscurile. De ex.: Bunicul își teme cojocul, după experiența trăită în război (este precaut).
3. Popular, a teme se traduce prin: a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate, a fi gelos. De ex.:Dintr-o dată, soția începu a-și teme bărbatul (începu să-l bănuiască de infidelitate).

Am folosit în exemplele date forme pentru indicativ prezent, persoanele a II-a, a III-a singular și unul la infinitiv. Trecut la toate persoanele el se conjugă astfel: eu tem, tu temi, el/ea teme, noi temem, voi temeți, ei/ele teme.

Problema noastră este dacă vom putea să-l folosim și la conjunctiv prezent. Adică să scriem la persoanele a III-a singular și plural să teme?  Atunci să-l conjugăm la conjunctiv prezent, folosindu-ne de conjuncția să: eu să tem, tu să temi, el/ea să teamă, noi să temem, voi să temeți ei/ele să teamă. Observați diferența de la persoana a III-a singular și plural.

A se teme ca verb reflexiv

1. A se teme semnifică a fi cuprins de teamă, a avea sentimentul fricii. De ex.: Nu-mi mai aminti de moarte, că mă tem.
2. A se teme este folosit în zicala: „Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă” (cel pățit e fricos/prevăzător).
3. A se teme în expresiile: „A se teme ca dracul de tâmâie” (a se teme foarte tare de ceva) „a se teme și de umbra lui” (a fi exagerat de fricos, a fi laș).

În concluzie, a se teme este un verb la diateza reflexivă, arată acțiuni care exprimă o stare, se conjugă la fel ca cele de la diateza activă, cu deosebirea că sunt însoțite de pronumele reflexiv în acuzativ și dativ: mă, te, se, vă, se, îmi/mi, îți/ți, ne, ni, își și care nu au funcție sintactică. Sunt doar semne de diateză reflexivă. De aceea nu se repetă prin pronume personale accentuate.

Nu vom putea scrie eu mă tem pe mine/el/ea se teme pe sine. Aceste pronume reflexive se vor analiză „la pachet” cu verbul. Deci, întâlnim într-o propoziție predicatul „să se teamă”. Vom spune că este exprimat prin verb, că vine de la infinitivul a se teme, că este de  conjugarea a III-a, diateza reflexivă, modul conjunctiv, timpul prezent. Apoi vom specifica persoana (a III-a), numărul și genul după caz. De ex.: Este bine ca ea să se teamă de Dumnezeu.

Prin urmare, dacă avem sensuri în propoziții dintre cele enumerate la verbul tranzitiv „a teme”, conjunctivul va face el/ea să teamă. Cât privește reflexivul „a se teme”, nu mai există dubii (la conjunctiv prezent avem să se teamă), diferența o face doar utilizarea pronumelui reflexiv se.