Home » Când, unde, cum » Sora lui Nicolae Ceauşescu, despre cumnata Elena. „A pus picioarele pe capul lui. E nenorocire”. Adevărul crunt despre relația lor

Sora lui Nicolae Ceauşescu, despre cumnata Elena. „A pus picioarele pe capul lui. E nenorocire”. Adevărul crunt despre relația lor

Manolică Anca / 26.01.2022, 14:02
Sora lui Nicolae Ceauşescu, despre cumnata Elena. „A pus picioarele pe capul lui. E nenorocire”. Adevărul crunt despre relația lor

Sora lui Nicolae Ceauşescu era o femeie de temut în întreg județul Olt, pe care l-a condus cu o mână de fier. Inițial o simplă profesoară de istorie, aceasta a căpătat un statut important si notorietate odată ce fratele său a ajuns la conducerea țării. În anii de „glorie” ai comunismului, toată lumea îi știa de frică. Află de spunea despre cumnata sa, Elena Ceaușescu.

Ce spunea sora lui Nicolae Ceauşescu despre cumnata sa, Elena

Născută în anul 1928, în localitatea Scornicești, sora lui Nicolae Ceaușescu devenise o simplă profesoară de istorie la Liceul Agroindustrial din Scorniceşti. Asta până ca dictatorul să ajungă la putere, pentru că, mai apoi, a primit o funcție pe măsură. Elena Bărbulescu a devenit o femeie de care toată lumea se temea, fiind numită directoarea acelei unități școlare, după care inspector școlar în județul Olt, post pe care l-a ocupat până la Revoluție.

Într-un fragment din volumul semnat de ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, „Toată vremea-şi are vreme”, publicat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului pe Facebook, arhiepiscopul a povestit cum a întâlnit-o la Argeş, într-o sâmbătă, la Paraclis pe Elena Bărbulescu, Inspector general al Inspectoratului Şcolar din Judeţul Olt pe atunci, în timp ce se închina la Sfânta Filoteia.

După ce s-au cunoscut, ea mergea deseori la ÎPS Calinic pentru a i se confesa. Și, nu de puține ori, o aducea în discuție și pe cumnata sa, Elena Ceaușescu, punând accentul pe relația defectuoasă pe care o avea cu fratele său și pe felul cum încerca Elena Ceauşescu să îl ţină pe Tovarăș departe de rudele lui.

„A pus picioarele pe capul lui. E nenorocire”

Arhiepiscopul a mărturisit că Elena Bărbulescu se plângea de nemulţumirea cetățenilor pentru măsurile aspre şi nepopulare ale fratelui său, preşedinte Republicii Socialiste România, şi că el a încercat să îi vorbească cesteia despre neajunsurile oamenilor, în încercarea de a o determina să îşi îmbuneze fratele. Dar replica sa l-a lăsat fără cuvinte.

„- Foarte rar am ocazia să mă întâlnesc cu fratele meu. Nu-l lasă Elena Ceauşescu să vorbească cu nimeni dintre rudele noastre şi nici cu fraţii şi cu surorile. Face un mare scandal şi nu-l slăbeşte din ochi. Doar când vine la Scorniceşti, mai reuşesc, din când în când, să mai schimbăm câteva vorbe şi atunci pe furiş, când nu ne zăreşte ea. A pus picioarele pe capul lui. Este o mare nenorocire.”, spunea sora lui Nicolae Ceauşescu.

Arhiepiscopul a povestit că a ocolit unele expresii pe care Elena Ceaușescu le reda la adresa cumnaţilor şi cumnatelor sale, fără niciun fel de jenă.

Nicolae Ceaușescu, alături de soția și părinții lui
Nicolae Ceaușescu, alături de soția și părinții lui

„Când mergem să ne vedem părinţii, nu-mi pot vedea fratele”

Alexandrina şi Andruţă Ceauşescu, părinţii lui Nicolae Ceauşescu şi ai Elenei Bărbulescu, stăteau în Casa prezidenţială de pe strada Primăverii, unde, după spusele lui ÎPS Calinic, sora dictatorului nu putea intra tot din cauza Elenei Ceauşescu.

„- La Bucureşti, când mergem să ne vedem părinţii, nu-mi pot vedea fratele, continuă Elena Bărbulescu, pentru că interzice tuturor să stea de vorbă cu noi, refuzând să ajungem la părinţi (…).  Aşa am înţeles starea lucrurilor, oarecum. Elena Bărbulescu prevedea întâmplări nefericite pentru ţară şi familia sa. Peste câteva luni îmi spune, în taină:

– Sunt schimbări politice în jurul nostru. Nici noi nu vom scăpa. Să ne grăbim cu lucrările la Mănăstirea Brâncoveni. Barem asta să rămână după noi.”, se mai arată în fragmentul citat.

Arhiepiscopul a mărturisit că nu a scos niciun cuvânt. Nu știa ce voia să spună și ce reprezentau, de fapt, acele temeri. În decembrie 1989 avea să se lămurească cu totul, înţelegând şi aluziile pe care le făcea în jurul anului 1987, cu privire la mişcările care au avut loc la Braşov.