Vânătoarea de vrăjitoare, un război împotriva femeilor? Cum erau torturate și ucise cele bănuite de practici oculte

Deși acuzațiile de vrăjitorie în culturile contemporane reprezintă un mijloc de exprimare sau de rezolvare a tensiunilor sociale, aceste acuzații au avut consecințe diferite în societatea occidentală premodernă, unde amestecul de teamă irațională și mentalitate persecutoare a dus la apariția fenomenului numit vânătoarea de vrăjitoare.

Vânătoarea de vrăjitoare, un război împotriva femeilor?

Discriminarea de gen reprezintă probabil una din cele mai vechi practici de acest tip. Iar aceasta a reușit să dea naștere unui episod ruşinos în istoria Bisericii Catolice, dar şi a protestantismului: vânătoarea de vrăjitoare.

Cum imaginea femeilor este „stricată” încă de a începutul lumii, chiar şi în Biblie, ele au fost demonizate constant şi, pe considerentul că sunt sursa păcatelor şi o permanentă ispită, milioane de femei au fost omorâte de-a lungul timpului.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Prin cele mai atroce torturi, femeile au fost silite să recunoască zeci de aberaţii care mai de care mai bizare: participarea la Sabat, zborul pe coada de matură, transformarea în animale, întreţinerea de relatii sexuale cu demoni, practicarea de procedee magice şi multe alte fantezii. Așa s-a ajuns la o isterie generală în Evul Mediu, întreţinută de Biserică, ce i-a facut pe oameni să considere că femeile sunt oricând capabile de acte de vrăjitorie sau că și-ar vinde sufletul lui Satan pentru a submina societatea creştină.

Cum erau torturate și ucise cele bănuite de practici oculte

Dacă astăzi aceste confesiuni ni s-ar părea incredibile, greu de crezut, inchizitorii de acum câteva secole le priveau cu maximă seriozitate. În Spania, o femeie pe nume Maria din Ituren a admis, sub tortură, că alături de sora ei se transformaseră în armăsari sălbatici şi zburaseră spre Sabat.

Într-o zonă din Franţa, peste 600 de femei au fost nevoite să recunoască faptul că au avut relaţii intime cu demoni. În urma acestor situaţii absurde, numeroase asezări au fost depopulate de femei. Aveau enorm de suferit și copiii lor, pentru că erau chinuiți până depuneau mărturie împotriva mamelor lor. Chiar și copiii de trei ani erau acceptați să vorbească.

Aceste interogatorii erau făcute după anumite proceduri standard, stabilite prin Malleus Maleficarum. Femeile erau dezbracate, rase pe tot corpul, după care erau înțepate cu ace lungi şi ascuțite. În acest fel se credea că „stigmatele” diavolului vor ieşi la iveală. În zonele genitale si pe sâni, ele erau arse cu fierul roșu, fiindcă acestea exercitau o atracţie specială asupra călăilor.

Au fost acuzate de satanism sau de a fi adus ciuma

Represiunea vrăjitoriei s-a realizat prin valuri succesive, vrăjitoarele fiind acuzate de satanism, dar și de a fi adus ciuma. Vârful acestor procese inumane a fost atins în perioada 1450 – 1750. Deşi în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a avut loc Reforma religioasă în urma căreia o parte importantă a Bisericii catolice a adoptat protestantismul, „învăţăturile” şi practicile cu privire la vrăjitorie s-au transmis de la catolici la protestanţi fără prea multe schimbări.

Din anii 1520 isteria vrăjitoarelor a ajuns să facă ravagii în toată Europa. Astfel că, la mijlocul secolului, catolicii și protestanții au ars sute de vrăjitoare. Între 1587 și 1593, Arhiepiscopul de Trier, a dat 368 de sentințe de ardere pe rug. În 1585 episcopul de Genova a trimis 500 de vrăjitoare pe rug, iar prinț-primatul de Bamberg între 1623 și 1633 a trimis și el 600 de vrăjitoare.

Şi prinț-primatul de Würzburg, Filip Adolf, la începutul secolului XVII-lea s-a lăudat cu un mic „record”. El a condamnat la moarte circa 1.000 de vrăjitoare, între care 19 preoți, mulți copii, chiar și un nepot de-ai său.

Mattew Hopkins, cel mai cunoscut vânător de vrăjitoare din vremea lui Oliver Cromwell

Vânatoare de vrăjitoare a ajuns și în Insulele Britanice, dar acolo inchiziția nu a reușit să prindă rădăcini. În timpul lui Oliver Cromwell, Mattew Hopkins a fost cel mai cunoscut vânător.

Practica a ajuns și în Lumea Nouă, procesele vrăjitoarelor din Salem fiind cele mai cunoscute. Prima învinuire a avut loc în data de 1 martie 1692, când peste 50 de oameni au fost arestați și întemnițați. Ultimul proces al unei vrăjitoare a avut loc în primăvara anului 1693, multe dintre persoanele întemnițate fiind eliberate abia în primăvara anului următor.

Ultima persoană considerată vrăjitoare și decapitată în Europa a fost Annei Goeldi, în 1782, în Elveția.

Procesele vrăjitoarelor în Transilvania

Potrivit Historia, și la noi în țară au avut loc astfel de procese. Primul care a adus acest ritual a fost principele Mihai I Apafi, ele derulându-se în secolul XVI-lea. 25 dintre ele au avut loc în orașele Cluj și Dej. Unul dintre cele mai lungi a avut loc la Sibiu, care s-a întins pe parcursul a trei ani, începând din 1718.

În anul 1730, Tóth Borka din localitatea Sarollyan a fost condamnată la moarte şi arsă pe rug la Carei, iar în anul 1745 vrăjitoarele Rekettye Pila și Varga Anna din Csaszló, au fost interogate și trecute apoi prin chinuri îngrozitoare, fiind arse pe rug în oraș. Procesele vrăjitoarelor pe teritoriul Transilvaniei au fost interzise în 1768 de împărăteasa Maria Terezia.