Viața de apoi. Ce au văzut oamenii care s-au aflat în moarte clinică. Un studiu realizat de oamenii de știință arată clar

Corpul uman și procesele care au loc în interior sunt cu adevărat incredibile și, de multe ori, inexplicabile. Acesta este și cazul misteriosului proces numit „moarte clinică”, prin care au trecut mai mulți oameni de-a lungul timpului. Iată ce arată un studiu recent efectuat de specialiști.

Ce relatează oamenii care au fost în moarte clinică

Moartea clinică este situația de la limita dintre viață și moarte, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre pacienți aflați în stare critică din punct de vedere medical, care au funcțiile vitale, adică activitatea cardiacă și respirația, abolite pentru anumite perioade de timp.

De fapt, moartea clinică este perioada de timp în care organismul nu mai reușește să reacționeze la diverși stimuli interni sau externi, care ar putea determina reluarea activității automate a mușchiul inimii și a respirației, respectiv a centrilor nervoși cardio-respiratori, de la nivelul trunchiului cerebral.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Cu toate că nimeni nu știe cu certitudine ce se întâmplă atunci când murim, mulți oameni care au experimentat procesul de moarte clinică, povestesc lucruri absolut incredibile. Aceste povestiri îmbracă diferite forme, însă în esență au unele elemente comune: perceperea unei lumini puternice, o stare de calmitate și liniște absolută și drumul printr-un tunel.

Ce a reieșit din studiul oamenilor de știință

În acest sens, oamenii de știință au realizat un studiu în care au analizat frecvența și ordinea în care au fost percepute aceste elemente de către oamenii care spun că au fost în moarte clinică. Rezultatele obținute sugerau că toate experiențele din preajma morții sunt unice (croite pe profilul individului), însă au unele elemente comune.

„Din câte știm, până acum nu s-a făcut niciun studiu riguros pentur a afla dacă experiențele de moarte clinică urmează un tipar clar. Scopul studiului nostru a fost să stabilească frecvența cu care aceste elemente sunt observate la nivel global (în toate cazurile analizate) și poziția cronologică pe care fiecare element o ocupă în relatările pacienților”; a declarat Charlotte Martial, conducătoarea echipei de cercetători din cadrul Universității din Liege, Belgia.

Cele mai frecvente experiențe de moarte clinică

Cercetătorii au lucrat cu un eșantion de 154 de pacienți, care au relatat propria experiență din momentul în care s-au aflat în moarte clinică. Din studiu a reieșit că, în drumul spre viața de apoi, fiecare trece prin patru fenomene.

Cel mai frecvent s-au constatat senzația de pace (la 80% dintre participanți), percepția unei lumini puternice (69%) și întâlnirea cu spirite sau oameni (64%). La polul opus, cele mai rar întâlnite au fost gândurile accelerate (la numai 5% dintre respondenți) și clarviziuni (4%).

În privința succesiunii evenimentelor, cele mai multe „călătorii” spre viața de apoi au început cu experiența extracorporală, adică părăsirea corpului fizic, și au luat sfârșit cu revenirea spiritului/sufletului în trup (36%). În ansamblu, cea mai des întâlnită ordine de desfășurare a evenimentelor în tot acest proces, raportată de 22% dintre participanții la studiu, a fost următoarea:

1. părăsirea corpului fizic;
2. călătoria printr-un tunel;
3. perceperea unei lumini foarte puternice;
4. senzația de liniște și pace.

Fiecare călătorie este unică

Cu toate că respondenții au expus elemnete comune, oamenii de știință sunt de părere că fiecare „revenire” din viața de apoi are loc după un tipar unic.

„Rezultatele studiului nostru arată că experiențele de moarte clinică au un caracter universal, adică pot avea elemente comune dintr-un anumit fenomen. Dar, în același timp, am observat că ordinea în care pacienții au relatat că au experimentat anumite fenomene a variat”, a mai spus Charlotte.

Conform spuselor ei, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a vedea în ce măsură concepțiile de viață și cultura pacienților, împreună cu procesele neurofiziologice ale fiecărui om în parte determină modul de desfășurarea a experiențelor din jurul morții.