Ce este ouzo, celebra băutură a grecilor, și cum se prepară

Ouzo (greacă – uzo) este un aperitiv uscat cu aromă de anason care este consumat pe scară largă în Grecia. Este făcut din băuturi spirtoase rectificate care au suferit un proces de distilare și aromatizare. Gustul său este similar cu alte lichioruri de anason, cum ar fi pastis, sambuca, raki și arak. Ce conține ouzo, celebra băutură a grecilor?

Cum a apărut Ouzo?

Ouzo își are rădăcinile în tsipouro, despre care se spune că ar fi fost creaţia unui grup de călugări din secolul al XIV-lea de pe Muntele Athos. O versiune a acestuia a fost aromată cu anason. Această versiune a ajuns în cele din urmă să fie numită ouzo. Distilarea modernă a ouzo a început în mare parte la începutul secolului al XIX-lea, după independența Greciei. Prima distilerie de ouzo a fost fondată în Tyrnavos în 1856 de Nikolaos Katsaros, dând naștere celebrului ouzo Tyrnavou.

În 1932, producătorii de ouzo au dezvoltat o metodă de distilare folosind vase de cupru care este acum metoda standard de producție. Unul dintre cei mai mari producători de ouzo astăzi este Varvayanis situat în orașul Plomari, în partea de sud-est a insulei Lesbos. Ouzo este de obicei amestecat cu apă, devenind alb tulbure, uneori cu o nuanță albastră slabă și servit cu cuburi de gheață într-un pahar mic. Ouzo poate fi, de asemenea consumat ca atare.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Ouzo este adesea servit cu o farfurie mică dintr-o varietate de aperitive numite mezes, de obicei pește proaspăt, cartofi prăjiți, măsline și brânză feta. Ouzo poate fi descris ca având un gust similar cu absintul fiind asemănător, având tente de lemnu dulce, dar mai fin.

Pe 25 octombrie 2006, Grecia a câștigat dreptul de a eticheta ouzo ca produs exclusiv grecesc. Uniunea Europeană recunoaște acum ouzo, precum și băuturile grecești tsipouro și tsikoudia, ca produse de origine şi interzice producătorilor europeni, alții decât Grecia și Cipru să folosească denumirea.

Etimologia băuturii alcoolice

Originea numelui „ouzo” este contestată. O derivație populară este din italiană: „uso Marsiglia” – pentru utilizare în Marsilia făcând referire la viermi de mătase exportați din Tyrnavos în secolul al XIX-lea. Potrivit anecdotei, această denumire a ajuns să semnifice „calitate superioară”, pe care se credea că o posedă băutura grecească. Cu toate acestea, marile dicționare grecești îl derivă din cuvântul turcesc üzüm „struguri”.

Aspectul Ouzo

Ouzo este un lichid limped. Cu toate acestea, când se adaugă apă sau gheață, iar ouzo capătă o culoare alb-lăptoasă. Acest lucru se datorează faptului că anetol, uleiul esențial de anason, este complet solubil în alcool la aproximativ 38% ABV, dar nu și în apă. Diluarea lui face ca acesta să se separe, creând o emulsie ale cărei picături fine împrăștie lumina. Acest proces se numește loching și este folosit și în timpul pregătirii absintului. Ouzo nu este folosit în multe băuturi tip cocktail, deși în Cipru formează baza unui cocktail numit Ouzini.

Cum se prepară Ouzo

Producția de ouzo începe cu distilarea în alambicuri de cupru a alcoolului 96% în volum (ABV) alcool rectificat. Se adaugă anason, uneori cu alte arome, cum ar fi anason stelat, fenicul, mastic, cardamon, coriandru, cuișoare sau scorțișoară. Rezultatul este o soluție alcoolică aromatizată cunoscută sub numele de alcool etilic aromatizat sau mai frecvent ca drojdie de ouzo. Drojdia ouzo este apoi distilată. După câteva ore de distilare, se produce un distilat aromat de aproximativ 80% ABV.

Această tehnică de dublă distilare este folosită de unii distilatori pentru a-și diferenția produsele. Producătorii de ouzo de înaltă calitate „100% din distilare” procedează în această etapă cu diluarea cu apă, aducând ouzoul la ABV final. Dar majoritatea producătorilor combină „drojdia ouzo” cu alcool etilic mai puțin costisitor, aromatizat cu anetol natural 0,05%, înainte de diluarea apei. Legea greacă prevede că, în acest caz, drojdia ouzo nu poate fi mai mică de 20 la sută din produsul final. Zahărul poate fi adăugat înainte de diluarea apei, care se face mai ales cu ouzo din sudul Greciei.