Home » Life & Style » Ce se sărbătorește pe 29 aprilie, de Izvorul Tămăduirii. Principalele semnificații a sărbătorii închinate Maicii Domnului

Ce se sărbătorește pe 29 aprilie, de Izvorul Tămăduirii. Principalele semnificații a sărbătorii închinate Maicii Domnului

Ileana Mladinoiu / 28.04.2022, 10:44
Ce se sărbătorește pe 29 aprilie, de Izvorul Tămăduirii. Principalele semnificații a sărbătorii închinate Maicii Domnului

În fiecare an, în Săptămâna Luminată, pe 29 aprilie, în prima vineri de după Paști, Biserica Ortodoxă Romană sărbătorește Izvorul Tămăduirii . Preot prof. dr. Nicolae D. Necula în cartea „Biserica și cult pe înțelesul tutuor” rezumă: „Este o sărbătoare cu ţinere, adică având slujba săvârşită în biserică, o zi bisericească importantă în care se face slujbă şi mai ales Sfânta Liturghie, urmată de sfinţirea mică a apei. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului şi face parte din aşa-numitele sărbători mici, închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”.

29 aprilie, de Izvorul Tămăduirii. Semnificațiile sărbătorii închinate Maicii Domnului

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii ne amintește de o minune petrecută aproape de Constantinopol. Conform tradiției, un creștin pios a descoperit prin mijlocirea Maicii Domnului apa unui izvor cu putere vindecătoare necesară împăratului Leon cel Mare (457-474) înainte ca acesta să urce pe tron. Totodată, sărbătoarea amintește şi de Vinerea Mare când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a vărsat lacrimi lângă Crucea Mântuitorului.

Mergând printr-o pădure, Leon a întâlnit un orb rănit care i-a cerut apă. A  căutat mult timp un izvor pentru a-l ajuta pe sărman. Tot umblând de colo colo, Leon a auzit glasul Fecioarei Maria: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și, luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Apoi a reușit să găsească un izvor din care să îi dea orbului apă să bea. De asemenea, cu acea apă Leon l-a spălat pe față pe bătrân, iar acesta și-a recăpătat vederea.

Ajungând împărat al Imperiului de Răsărit, Leon cel Mare, a înălţat pe acel loc în anul 457 o biserică pe care a numit-o „Izvorul tămăduirii”, închinată Maicii Domnului. Cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului. Ulterior, biserica a fost restaurată şi îngrijită de împăraţii Iustinian, Vasile Macedoneanul şi Leon Înţeleptul, devenind centru de manifestare a puterii şi milostivirii Maicii Domnului faţă de cei în suferinţă.

Se spune că însuși împăratul Iustinian care a suferit cândva de o boală grea s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire, Iustinian a ctitorit o biserică și mai mare, însă aceasta a fost distrusă de otomani în anul 1453, la căderea Constantinopolului.

Sărbătoarea de pe 29 aprilie oferă prilejul ca alături de Mântuitor, care se arată ca izvor al vieţii şi învierii noastre, să apară Maica Domnului ca ocrotitoare a vieţii noastre şi ca Izvor al tămăduirilor.

În ziua de 29 aprilie, după Sfânta Liturghie, în biserici, la fântâni şi izvoare, se face slujba sfinţirii apei, după o rânduială specială. Există părţi din ţară, unde preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită.

Credincioşii obișnuiesc să vină în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută sub numele de Aghiasma Mică. Ea poate fi băută tot timpul anului. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul:

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Unde se găsesc izvoare tămăduitoare în România

La Mănăstirea Ghighiu 

Mănăstirea Ghighiu, aflată la câțiva kilometri de Ploiești, este cunoscută prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost adusă aici în anul 1958, dar mai ales prin izvorul ei tămăduitor.

La Mănăstirea Dervent

Situată în extravilanul satului Canlia, județul Constanța, la Mănăstirea Dervent, există un izvor cu apă tămăduitoare pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune.

La Mănăstirile Horăicioara din Neamț şi Prislop, Hunedoara, pelerini din toata ţara vin să ia apă vindecătoare.

Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

Tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obişnuiau în trecut să facă legământul juvenil în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele „legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

Se crede apoi că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se însănătoșesc.

În popor se spune că apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate în această zi. Zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă.

Femeile nu au voie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, deoarece lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. De asemenea, se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. Gospodarii mai cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

Ileana Mlădinoiu