Home » Life & Style » Cum și de ce au ajuns scoțienii să poarte fustă. Originea și semnificația tradiției

Cum și de ce au ajuns scoțienii să poarte fustă. Originea și semnificația tradiției

Voicu Costin / 10.05.2022, 12:15
Cum și de ce au ajuns scoțienii să poarte fustă. Originea și semnificația tradiției

Ori de câte ori te gândești la Scoția și la tradițiile ei, kiltul se numără printre acestea. Kiltul este celebra fustă scoțiană, un adevărat simbol național al masculinității în această țară. Și spunem masculinității, pentru că doar bărbații le poartă, nu și femeile. Cum și de ce au ajuns scoțienii să poarte fustă?

Ce este kiltul scoțian?

Kilt-ul este un articol de îmbrăcăminte specific scoțian. Este format dintr-o fustă, dar are particularitatea de a fi purtată de bărbați. Este folosită în prezent doar la mari ocazii cum sunt nunțile sau alte evenimente tradiționale scoțiene. Culoarea kiltului diferă între diferitele clanuri provenite din regiunea Scoției. Designul particular al fiecărei țesături în carouri (corespunzător fiecărui clan) se numește tartan.

Potrivit unei scrieri ce datează din anul 1746, „kiltul îi ajută pe bărbați să depășească obstacolele dificile, să alerge cu ușurință, să facă mișcări rapide sau să traverseze ape, fiind potrivit pentru a trăi în casă sau în pădure.

Fiecare dintre acele clanuri avea propriul kilt distinctiv, care diferea în ceea ce privește imprimeul, care constau în pete, buline, dungi sau carouri. În anul 1740, companiile care produceau îmbrăcăminte, au inventat un model de kilt care să nu aibă legătură cu nici unul dintre clanuri. Acesta a fost denumit ulterior „Black Watch”.

Istoria kiltului

Începe în secolul XVIII în regiunea Highlands (nordul şi vestul ţării). În aceste regiuni înalte, împăratul Hadrian (122 d.Hr) a construit un zid cu o lungime de 117 km ca să-şi protejeze poporul de invaziile barbare. În spatele zidului trăiau ţărani foarte săraci care nu aveau cu ce să se îmbrace. În locul hainelor, bărbaţii se înfăşurau cu un tartan, o bucată de material de 6 metri în jurul taliei şi susţinută de o centură.

Veşmântul putea fi purtat şi ca o togă sau servea ca şi cuvertură pentru a dormi. Tartanul, nu era atunci decât o ţesătură simplă de formă pătrată, de lână groasă şi rezistentă la ploaie, a cărei culoare varia în funcţie de clan. Abia în 1727 s-a transformat în kilt. La acea vreme, un maestru fierar din Lancashire avea nevoie de cărbune pentru munca sa.

Tartanul ca material în jurul trupului devenise greu de purtat în timpul lucrului cu cărbunele. A fost nevoie să se taie din material şi să se fixeze pe lângă corp. Aşa a luat naştere kiltul pe care îl cunoaştem. În 1945, revolta iacobiţilor a dorit să readucă dinastia Stuart pe tronul Angliei şi a marcat un punct de turnură în istoria kiltului.

În timpul mişcărilor, orice semn care exterioriza o particularitate scoţiană a fost interzisă, mai ales în domeniul vestimentar. De atunci, poporul nu a mai purtat kilt, însă elitele le-au păstrat ca un mijloc de afirmare a identităţii lor. În anii 1900, alte popoare celtice, cum ar fi irlandezii, galezii , bretonii şi locuitorii din Cornwales au adoptat la rândul lor acest articol tradiţional.

Dar o întrebare rămâne. Scoţienii sunt ei într-adevăr goi pe sub kilt? Potrivit legii, oricine e liber să-l poarte cum doreşte, cu condiţia să rămână discret, dacă decide să nu poarte lenjerie intimă.

Cine mai poartă kilt?

Kiltul s-a purtat până la începutul secolului XX, ba chiar a făcut parte din uniformele soldaților scoțieni în timpul Primului Război Mondial. Se spune că soldații nemți care au luptat împotriva scoțienilor i-ar fi poreclit „Doamnele din iad” din cauza ferocității acestora. După cel de-al Doilea Război Mondial, kiltul a fost simplificat și a intrat în componența uniformelor școlare.

Acesta era purtat sub forma unei fuste scurte care se încheia pe o parte. În prezent, kiltul nu mai este purtat doar de scoțieni, ci și de diverși membri ai Casei Regale Britanice. Mai mult decât atât, este o componentă a uniformelor militare ale armatelor din țările cu origini scoțiene precum Australia, Noua Zeelandă, Canada sau Africa de Sud.