Unde trăiesc cei mai mulți rechini. Locul pe care e bine să-l eviți

Nu există alt animal ca rechinul care să inspire o asemenea bogăție de mituri și povești terifiante, deși acest prădător extraordinar, un călător maiestuos al mărilor lumii, este în pericol, din cauza practicilor de vânătoare nesustenabile ale pieței asiatice de pescuit. Rechinii sunt o specie protejată. Nu atacă niciodată oamenii fără provocare sau motiv și, într-adevăr, evită în mare măsură contactul cu ei.

Unde trăiesc cei mai mulți rechini

Rechinii sau Chondrichthyes (peștii cartilaginoși) sunt în mare parte pești marini de pradă, cu peste 500 de specii. Majoritatea ating o lungime de aproximativ 1,5 metri, dar 10 specii cresc la mai mult de 4,5 metri. Cei mai lungi rechini măsoară aproape 20 de metri. Temutul mare rechin alb poate crește până la aproximativ 6 metri, deși în cazuri rare va ajunge și la 8 metri.

Pentru început am vrea să știm de ce rechinul este un vânător aproape perfect. Este util să luăm în considerare simțurile sale perfect dezvoltate. Creierul rechinului este capabil să proceseze o mulțime de informații și să învețe. În mod remarcabil, diferitele simțuri interacționează pentru a permite percepția la un număr de niveluri diferite.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Simțul mirosului este considerat cel mai bun. Rechinii pot mirosi sânge la o distanță de 1 kilometru. Cercetările au arătat că, până când un rechin ajunge la o distanță de aproximativ 250 de metri de prada sa, sunt implicate și alte simțuri la fel de bine reglate ale acestuia, cum ar fi percepția vibrațiilor și auzul. În acest fel, rechinul își poate urmări prada la mare distanță.

Un alt simț, vederea ajută rechinul în momentul în care înoată până la aproximativ 25 de metri de pradă. Odată ajuns în imediata sa vecinătate, rechinul poate folosi electrorecepția pentru a aduna informații despre pradă. Rechinii pot detecta câmpurile bioelectrice produse de prada lor. Aceste impulsuri sunt percepute de rechini folosind senzori speciali (ampulele lui Lorenzini) care se găsesc pe cap și care arată ca niște pori minusculi.

În punctul de contact, intră în joc gustul și atingerea. Rechinii au receptori tactili în jurul întregului corp și sunt capabili să adune informații despre impactul cu un obiect sau prin intermediul unor robinete. Gustul, în gură și în esofag, este ultimul simț implicat. Dacă rechinul nu poate, de exemplu, din cauza vizibilității slabe, să afle ce animal este, poate pur și simplu să-l guste și apoi să decidă dacă este apt să-l mănânce.

Cum vânează un rechin

Majoritatea rechinilor se bazează pe viteză și atac fulger. Ei ating o viteză medie de 35 până la 56 km/h, iar rechinul albastru sau rechinul mako poate chiar accelera până la o viteză incredibilă de 86 km/h. O coadă puternică îi ajută, în timp ce viteza se combină cu rezistența în eforturile lor de a captura și ucide. Totuși, rechinii sunt extrem de versatili, nu se bazează niciodată pe o singură strategie.

Unele specii, de exemplu, au o temperatură corporală mai mare decât mediul acvatic și pot pătrunde astfel cu ușurință în apele mai reci. Alte specii pot fi foarte răbdătoare. Vor înota cu un banc de pești atât de mult și atât de discret, până când peștii coboară garda, apoi rechinii atacă. Majoritatea atacă din spate. Însă, marele rechin alb preferă să atace de jos și își surprinde prada atacând din adâncuri. El își poate observa prada și de la suprafață.

Unde trăiesc cei mai mulți rechini

Având în vedere numărul mare de specii, rechinii pot fi găsiți aproape în întreaga lume. Rechinii trăiesc și în Croația. Potrivit unor surse, există până la 47 de specii de rechini originare din Marea Mediterană, dar majoritatea sunt specii mai mici.

Numărul de rechini din Marea Mediterană este în scădere constantă, pe măsură ce stocurile de ton și pește spadă scad. Temutul mare rechin alb poate fi găsit în principal pe coasta de nord-est a SUA și în largul Californiei, Africii de Sud, Australiei de Sud și Japoniei. Multe alte specii își fac casa în Marea Roșie și Caraibe.

Mulți rechini trăiesc în mare deschisă și adesea la adâncimi mari. Ei se apropie de coastă în special atunci când vânează prada. Cel mai probabil veți întâlni un rechin în care fundul mării coboară abrupt din adâncime, de obicei la o adâncime de 1,5 până la 3 metri. Unele specii trăiesc în apropierea recifelor de corali.

Cum poți preveni un atac de rechin

Nu înota când sângerezi. Rechinii pot mirosi sângele de la distanță și mirosul îi va atrage. Rechinii nu ar trebui să fie cu adevărat interesați să mănânce oameni, dar cel mai bine este să nu experimenteze.

Evitați înotul în apropierea pescarilor sau acolo unde este posibil să existe momeală.

Fii cu ochii pe mare. Dacă vă aflați într-un habitat cunoscut al rechinilor, nu faceți scufundări acolo unde se află un banc de pești sau unde alți prădători ar putea vâna.

Evitați înotul „spre soare”. Nu vei putea vedea ce se întâmplă sub apă. În plus, rechinii se apropie cu soarele în spate pentru a câștiga acest avantaj prădător.

Nu înota noaptea. Deși unele specii sunt active ziua, majoritatea vânează noaptea.

Ce să faci în cazul unui de atac de rechin

Sunt oameni care supraviețuiesc unui atac de rechin datorită prezenței primului ajutor din apropiere și progreselor în tratamentul medical. Cele mai multe mușcături de rechin sunt aleatorii și constituie identitate greșită, rechinul făcând o „mușcătură de sondaj”.

Pierderea de sânge este cel mai important factor în decesele cauzate de mușcătura de rechin. De aceea, aplicarea primului ajutor, cu aplicarea unui garou la rănire pot ajuta la câștigarea timpului în așteptarea sosirii ajutorului medical profesionist. Poate salva o viață.

Dacă persoana atacată se află pe o plajă supravegheată, atenția imediată trebuie atrasă către salvamari. Ei vor putea să acorde primul ajutor și să contacteze o ambulanță. Dacă nu vă aflați pe o plajă patrulată sau în afara orelor de patrulare și dvs. sau altcineva aveți nevoie de ajutor medical de urgență, sunați imediat la 000 (sau 112) și cereți o ambulanță.

Așezați victima pe o suprafață solidă în afara apei. Dacă puteți face un garou arterial, aplicați-l la cel puțin un centimetru deasupra plăgii. Dacă nu aveți acces la un garou, aplicați presiune continuă pe locul rănii Rămâneți calmi și asigurați-vă victima, cât mai mult posibil. Mențineți-i temperatura corpului cu haine, prosoape, sau o pătură de supraviețuire, dacă este posibil.

Marea Neagră este loc preferat de rechini periculoși?

Marea Neagră este nefavorabilă pentru viața rechinilor mari periculoși pentru oameni, din mai multe motive. La o adâncime de aproximativ 60- 70 de metri, apele Mării Negre conțin sulfat de hidrogen care nu este potrivit pentru respirația majorității speciilor de rechini.

Din cauza lipsei diversității și cantității faunei marine, prădătorii mari pur și simplu nu au nimic de mâncat în Marea Neagră. De asemenea, apele ușor sărate ale Mării Negre nu sunt potrivite pentru viața rechinilor mari care au intrat în ea.

Unde trăiesc cei mai mulți rechini. Locul pe care e bine să-l eviți

Dintre 600 de specii diferite de rechini care locuiesc în mări și oceane, doar câteva se pot dovedi periculoase pentru oameni. În medie, 6 persoane mor pe an în urma unui atac de rechin și atunci când acesta confundă un surfer cu o focă, de exemplu.

Există totuși locuri în care trebuie să fii atent, ținând cont de concentrația de rechini în ape. Cei implicați în atacuri mortale sunt aproape aceeași: marele rechin alb, rechinul tigru, rechinul taur și rechinul vârf alb.

Astfel, Statele Unite ale Americii cu 1.441 de atacuri înregistrate din 1580 și 35 de morți se află în fruntea clasamentului. Dar nu toate statele sunt vizate. Australia este una dintre țările cu cei mai mulți rechini în apele sale, dat fiind 642 de atacuri din 1700 și 155 de morți. În Africa de Sud, în 1905 au fost înregistrate 255 de atacuri de rechini, soldate cu 54 de morți. Urmează Brazilia, Papua Noua Guinee, Noua Zeelandă, Mexic, Bahamas și Iran care închide clasamentul.

Europa este relativ protejată de atacurile rechinilor, deoarece din 1847 au fost „doa”r 54 de atacuri și 27 de morți. Grecia are cel mai mult cu 15, dintre care 12 sunt fatale. Urmează Italia, Spania și Franța cu „doar” 5 atacuri și un deces.

În concluzie, majoritatea rechinilor trăiesc în mare deschisă și adesea la adâncimi mari. Ei se apropie de coastă în special atunci când vânează prada. Cel mai probabil veți întâlni un rechin în care fundul mării coboară abrupt din adâncime, de obicei la o adâncime de 1,5 până la 3 metri. Unele specii trăiesc în apropierea recifelor de corali.