Părintele igienei. Cine e medicul care a promovat prima dată spălatul pe mâini. Oamenii s-au lăsat cu greu convinși

Simplul act de spălare a mâinilor este o modalitate esențială de a preveni răspândirea germenilor. Cu toate acestea, legătură dintre spălatul pe mâini și răspândirea bolilor infecțioase a fost stabilită corect din punct de vedere medical abia în urmă cu două sute de ani. Cine este medicul ale cărui idei au putut salva o mulțime de vieți.

Ignaz Semmelweis, părintele igienei

Istoria spălatului pe mâini se întinde până în Antichitate, când era în mare parte o practică bazată pe credință. Vechiul Testament, Talmudul și Coranul menționează toate spălarea mâinilor în contextul curățeniei rituale.

Ulterior, spălarea ritualică a mâinilor pare să fi venit cu implicații pentru sănătatea publică. În timpul Morții Negre din secolul al XIV-lea, de exemplu, evreii din Europa au avut o rată de deces net inferioară celorlalți. Cercetătorii cred că spălarea mâinilor prescrisă de religia lor a servit probabil drept protecție în timpul epidemiei.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Totuși, spălarea mâinilor ca necesitate de îngrijire a sănătății nu a ieșit la suprafață până la mijlocul anilor 1800, când un tânăr medic maghiar pe nume Ignaz Semmelweis a făcut un studiu observațional important la Spitalul General din Viena. Și iată cum acesta, în timp ce lucra pe secția de obstetrică a spitalului, a făcut legătura între mâinile murdare și infecțiile mortale.

Principala cauză a mortalității materne în Europa la acea vreme era febra puerperală

Infecția, despre care acum se știe că este cauzată de bacteria streptococ, ucidea femeile după naștere. Înainte de 1823, aproximativ 1 din 100 de femei mureau la naștere la Spitalul din Viena.

În 1846, el a observat că femeile care veneau să nască într-o instituție medicala de învățământ asistată de studenții la medicină din respectivul spital aveau un risc mai mare de deces în comparație cu femeile care își aduceau pe lume copiii într-o altă secție a spitalului administrată de moașe.

Potrivit theconversation.com, Semmelweis a hotărât să facă mai multe cercetări, căutând diferențe între cele două secții. Așa a descoperit că studenții și medicii mergeau adesea în maternitate după ce efectuau o autopsie. Așadar, el a ajuns la concluzia că „particule cadaverice” care de la autopsii erau aduse în maternitate. De partea cealaltă, moașele nu au efectuat astfel de autopsii, deci nu erau expuse acestor particule.

Din acel moment, medicul a decis ca tot personalul spitalului să se spele pe mâini și să își dezinfecteze mâinile cu o soluție cu clor. Desigur, rata de deces a scăzut considerabil. Aceasta a fost prima dovadă care arăta că spălarea și dezinfectarea mâinilor este un punct forte în prevenirea infecțiilor.

Totuși, unii nu au luat în seamă spusele lui

Cu toate acestea, mulți s-au opus în acele vremuri, coonsiderând că medicul dă vina pe ei pentru decese. Așa că au încetat să se mai spele pe mâini, aducând ca argument ideea la modă în acele timpuri potrivit căreia apa era o cauză potențială de îmbolnăvire. El a încercat să îi convingă și pe alți medici din spitalele europene de beneficiile spălatului pe mâini, însă fără prea mult succes la acea vreme.

Dincolo de a fi considerat părintele igienei, Ignaz Semmelweis este și cel care a implementat un model epidemiologic de prevenire a infecțiilor.

Nu degeaba, în ultimii ani, spălarea mâinilor cu apă și săpun și alte măsuri de igienă sunt recunoscute că fiind esențiale pentru sănătate și alimentație.