Vechime în muncă 2022. 3 tipuri de concediu considerate stagii de cotizare pentru stabilirea pensiei

Vechime în muncă 2022. Fiecare angajat are un plan de contributivitate la sistemul de pensii. Însă, pe lângă sumele propriu-zise, depuse ca și contribuții, mai este luat în calcul și concediul de care orice angajat român are dreptul să beneficieze, conform legii. Dar nu toate concediile sunt considerate stagii de cotizare pentru stabilirea pensiei. Află care sunt acestea, mai exact.

Vechime în muncă 2022

Conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stagiul de cotizare pentru vechime în muncă reprezintă perioada de timp pentru care se datorează contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Dar atunci când facem referire la vechimea în muncă cu gândul la stabilirea pensiei, vorbim, de fapt, la stagiul de cotizare pentru pensie. Pentru salariați, legea spune că, atâta timp cât ei lucrează cu contract de muncă și, prin urmare, se datorează obligatoriu contribuții, cotizația la pensie se face automat, chiar dacă angajatorul nu a virat contribuțiile la stat.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Ce concedii sunt considerate stagii de cotizare

Chiar și perioadele în care salariații se află în anumite concedii vorbim de stagiu de cotizare și, prin urmare, de vechime în muncă pentru stabilirea dreptului la pensie. Iată despre ce concedii este vorba, potrivit avocatnet.ro:

1. Concediul de odihnă

Potrivit Codului muncii, fiecare salariat are dreptul de a își lua anual minimum 20 de zile libere, această perioadă fiind calculată la stagiul de cotizare. În cazul în care se acordă (prin legi speciale sau prin contractul de muncă) mai multe zile de concediu de odihnă anual li se vor aplica și acestora același principiu.

În schimb, concediile fără plată nu se vor lua în calcul. „Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă”, prevede Codul muncii.

2. Concediul pentru incapacitate de muncă

În cazul incapacității temporare de muncă, accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, concediul este acordat în baza unui certificat medical, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Iar timpul în care contractul de muncă al salariatului aflat în acest concediu se suspendă se consideră vechime în muncă.

Cu toată că perioada acestui concediu este necontributivă, ea e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare.

„Perioada de suspendare a contractului individual de muncă în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă datorată producerii unui accident de muncă sau boală profesională se consideră vechime în muncă”, se arată scris în Legea nr. 346/2002.

Mai mult, este acordată și o indemnizație, pe o perioadă de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.

3. Concediile pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copiilor

Concediul de creștere a copilului, de risc maternal, concediul de maternitate, de acomodare, de îngrijirea copilului bolnav, precum și concediul paternal sunt, de asemenea, considerate perioade de cotizare pentru pensie.

• Concediul de risc maternal 

Se acordă femeilor gravide, celor care au născut recent și celor care alăptează, în cazul în care la locul de muncă sunt expuse unor riscuri pentru securitate/sănătate ori pot exista repercusiuni asupra sarcinii/alăptării. În acest timp, ele primesc o indemnizație de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni dinaintea acestuia, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2003.

• Concediul de maternitate 

Se ascordă salariatelor care urmează să nască. Acesta se împarte între perioada de sarcină și cea de lăuzie (în total, cel mult 126 de zile). În accest caz, indemnizația este de de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.

• Concediul paternal 

Acesta aparține în exclusivitate taților, fiind reglementat în Legea nr. 210/1999. Ei au dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la venirea pe lume a copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

• Concediul de creștere a copilului

Se acordă oricăruia dintre cei doi părinți, fiind cel mai de lungă durată dintre toate, de până la doi ani (trei ani, în cazul copilului cu handicap). Conform OUG nr. 111/2010, indemnizația lunară pentru creșterea copilului este în cuantum de 85% din media veniturilor nete pe care persoana le-a realizat în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Deși este necontributivă, perioada acestui concediu este recunoscută expres în Legea pensiilor ca fiind perioadă de cotizare.

• Concediul de acomodare 

Este valabil în cazul celor care adoptă un copil. Potrivit Legii nr. 273/2004 ea este de cel mult un an, iar cuantumul indemnizației reprezintă 85% din veniturile realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani și nu poate fi mai mică de 1.787 de lei și nici mai mare de 8.500/lună.

• Concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani

În cazul copilului care are handicap, pentru afecțiunile intercurente, concediul se va oferi până la împlinirea vârstei de 18 ani. Aici vorbim despre o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară.

De asemenea, acesta se acordă, mai nou, și pentru situațiile în care copilul cu vârsta de până în 18 ani este carantinat sau izolat ca urmare a unor boli infectocontagioase.