Există viață pe Marte? Descoperirea uriașă făcută de oamenii de știință

În 1977, programul Viking de explorare a planetei Marte a concluzionat că analizele biologice ale solului și ale atmosferei au arătat că nu există urme de viață pe Marte. Dar dacă s-au înșelat? Iată ce descoperiri au făcut oamenii de știință în cadrul celui mai mare experiment astrobiologic din istorie.

Există viață pe Marte?

În mai 1977, a fost finalizat cel mai mare experiment astrobiologic din istorie, care nici până în ziua de azi nu a avut succes: căutarea celor mai mici urme de activitate biologică pe suprafața aridă a planetei roșii. Aceasta a fost efectuată de două nave spațiale gemene Viking, care au aterizat la o distanță de 5.000 km una de alta pe suprafața marțiană.

Ambele nave spațiale au transportat un set de experimente specifice, alese dintre cele 150 de propuneri: pe de o parte, o analiză a solului printr-un experiment chimic și trei experimente biologice, completate de un altul menit să analizeze atmosfera pentru a detecta gaze de origine biologică în cantități semnificative.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Experimentele astrobiologice

Potrivit muyinteresante.es, experimentul chimic a fost efectuat cu GCMS (Gas Chromatograph-Mass Spectrometer) – de o sută de ori mai precis decât cele biologice – și trebuia să găsească compuși organici în probele prelevate de ambele sonde. Dar nu a detectat nimic. Cele trei experimente biologice au dat rezultate ambigue: se părea că ar putea exista „ceva” pe suprafața sa.

În primul (PR, eliberare pirolitică), dioxidul de carbon și monoxidul de carbon au fost injectate în mostre de sol marțian pentru a vedea dacă microorganismele pot transforma aceste gaze în substanțe organice prin fotosinteză. Fotosinteza a fost detectată, dar în cantități foarte mici și nu a urmat cursul exponențial clasic pentru organismele vii.

În cel de-al doilea (LR, eliberare etichetată), un nutrient compus din 7 molecule și marcat cu carbon radioactiv a fost folosit pentru a afla dacă are loc ceva de genul respirației sau fermentației. S-a produs dioxid de carbon, dar nici acesta nu a fost exponențial și a încetat în câteva ore.

Iar în cel de-al treilea (GEX, schimb de gaze), s-a căutat viața pe baza a două ipoteze diferite: în primul rând, pentru a vedea dacă metabolismul era cumva stimulat prin adăugarea câtorva picături de apă; în al doilea rând, pentru a vedea dacă se întâmpla ceva similar, dar folosind un nutrient cu 19 compuși organici pe care cercetătorii l-au numit „supă de pui”.

În ambele cazuri, gazele au fost analizate pentru oxigen, dioxid de carbon, metan și azot. S-au format oxigen, azot și foarte puțin dioxid de carbon.

Cele trei experimente biologice au reprezentat o abordare diferită a problemei vieții

Astfel, LR a fost dezvoltat în urma unui proiect de cercetare pentru detectarea contaminanților bacterieni în conductele de apă din oraș, GEX a căutat subprodusele unui anumit tip de acțiune metabolică și, în cele din urmă, PR s-a bazat pe presupunerea că un microorganism ar fi putut dezvolta capacitatea de a asimila CO sau CO2 și de a le transforma în materie organică.

Acesta din urmă a făcut cele mai puține presupuneri prealabile cu privire la tipul de viață care ar putea fi găsit pe Marte, cu excepția faptului că trebuie să fie pe bază de carbon. Toate reprezentau aplicarea practică a ceea ce se știa despre viață la acea vreme. Cu rezultatele experimentelor în mână, concluzia oficială a NASA a fost că Marte nu era plină de viața pe care ne-am imaginat-o dintotdeauna.

Și dacă s-a găsit viață pe Marte?

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au apărut multe voci. În 2016, fostul șef al experimentului LR, Gilbert Levin, împreună cu biologul Patricia Ann Straat, a publicat un articol în revista Astrobiology în care susținea că dovezile experimentale de pe Viking sugerează că pe suprafața planetei roșii există microorganisme care au reușit să supraviețuiască în condițiile dure ale mediului marțian.

Pentru ambii cercetători, care fac parte dintr-un mic grup de oameni de știință care nu sunt de acord cu concluziile la care a ajuns NASA în 1978, Marte este o planetă cu viață.

Marte nu a facilitat lucrurile, iar oamenii de știință marțieni au descoperit că soluția nu era alb-negru, ci o întreagă gamă largă de gri. Rapoartele preliminare publicate în octombrie 1976 afirmau că două dintre experimentele biologice au dat „rezultate probabil pozitive”, iar al treilea a arătat un fel de proces oxidativ.

Aveam în față primele dovezi de viață pe Marte? Cu siguranță ar fi fost, dar a existat o problemă: analiza chimică a solului nu a găsit nicio moleculă organică în cantități mai mari de trei părți pe miliard, un rezultat care avea să fie considerat „cea mai surprinzătoare descoperire a întregii misiuni”.

Zi după zi, cercetătorii au primit date uimitoare. Un singur lucru era clar pentru ei: „Toate cele trei experimente indică faptul că suprafața marțiană este activă din punct de vedere chimic și biochimic”. În esență, ceea ce spuneau, fără a fi foarte clari, era că părea că există ceva viu acolo sus, dar cu cât obțineau mai multe date, cu atât rezultatele erau mai puțin concludente.

Zece săptămâni mai târziu, în revistele Science și Nature, oamenii de știință responsabili de fiecare dintre experimente au dezvăluit mai în detaliu rezultatele analizelor lor: cu ele în mână, „nu se poate trage nicio concluzie cu privire la existența vieții pe Marte”.

Viață pe Marte: primele concluzii ferme

După opt luni și jumătate și 26 de experimente, s-a ajuns la primele concluzii ferme: PR a dat rezultate pozitive, rezultatele LR au fost ambigue, iar GEX nu a prezentat nicio dovadă de activitate biologică. Confuzia a fost de așa natură încât cei trei cercetători responsabili, Gilbert Levin (LR), Norman Horowitz (PR) și Vance Oyama (GEX) nu au putut ajunge la un consens absolut.

În timp ce Horowitz, creatorul singurului experiment care a dat rezultate pozitive, a declarat că „acestea ar putea fi interpretate ca fiind non-biologice”, Levin nu a omis să susțină că interpretarea biologică este cea mai plauzibilă. În cele din urmă, conservatorismul științific s-a impus în fața opiniei lui Levin, iar până la moartea sa, în 2021, acesta a continuat să susțină că rezultatele LR dovedesc existența vieții pe Marte.

Poate că cel mai rațional ar fi fost să se spună că nu se poate ajunge la o concluzie definitivă, însă era greu de explicat publicului că, după ce s-a cheltuit aproape un miliard de dolari pentru a căuta viață pe Marte, încă nu era clar? Și asta în condițiile în care, înainte de lansare, oamenii de știință de la NASA ajunseseră la un acord: un rezultat pozitiv la oricare dintre cele trei experimente ar însemna că a fost găsită viața.

Având în vedere acest lucru, ceea ce nu au reușit să definească cu precizie a fost ceea ce au înțeles prin „rezultat pozitiv”. Astfel, în cele din urmă, Harold Klein, șeful experimentelor biologice de pe Viking, a anunțat lumea că Marte este o planetă fără viață. Și i-a cerut lui Levin, care nu era de acord, să tacă.