Unde se află și cum arată Vinh Moc, satul care a supraviețuit sub pământ în timpul Războiului din Vietnam. Aici s-au născut 18 copii

Există câțiva bărbați și femei, de aproximativ 40 de ani, care au o distincție foarte neobișnuită: s-au născut în complexul de tuneluri Vinh Moc, în timp ce familiile lor s-au adăpostit de „ploaia” de bombe care se abătuse asupra satului lor, în timpul Războiului din Vietnam.

Vinh Moc, satul care a supraviețuit sub pământ în timpul Războiului din Vietnam

Vinh Moc este un complex de tuneluri din regiunea Quang Tri, Vietnam, situat strategic la granița dintre Vietnamul de Nord și Vietnamul de Sud, în timpul războiului. Rețeaua a fost contruită în 1965-66, începând de la 10 metri sub pământ, pentru a adăposti oamenii de bombardamentele intense asupra satelor Son Trung și Son Ha, care se aflau în zona demilitarizată vietnameză.

Armata americană credea că locuitorii din Vinh Moc aprovizionează luptătorii din baza militară nord-vietnameză de pe insula Con Co cu hrană, arme și muniție. Așadar, pentru a forța sătenii să plece din acele locuri, forțele americane au lansat o ploaie de până la 500 de rachete pe zi în regiune. Cum nu aveau unde să plece, locuitorii s-au refugiat în subteran.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Construirea tunelurilor subterane

În anul 1965, comandantul avanpostului 140, Le Xuan Vy, a decis că oamenii ar putea fi mutați sub pământ, astfel că s-a început săparea primelor tuneluri. Acestea aveau 80 de metri lungime și 7-8 metri adâncime, însă curând aveau să descopere că ele erau prea scurte și nu suficient de adânci.

Bombele erau proiectate să penetreze până la această adâncime. Astfel, sătenii au început să sape și mai adânc. După 18 luni, armata și localnicii din satul Vinh Moc mutaseră cu mâinile lor circa 6.000 de metri cubi de pământ.

Rețeaua de tuneluri ajusese la o lungime de 2.034 metri, având o formă arcuită, cu culoare late de 0,9 metri și înalte de 1,5 metri. De jur împrejur, se aflau peste 8.000 de metri de tranșee pentru comunicare. Satul tunel a fost locuit până în anul 1972.

Existau trei niveluri de tuneluri

Primul nivel, care se afla la 10-12 metri, era zona în case se regăsea comitetul de partid și cel al comandatului forțelor armate. La nivelul doi, la 12-15 metri adâncime, stăteau „rezidenții permanenți”, localnicii satelor părăsite.

Iar la ultimul nivel, la 30 de metri adâncime, erau adăpostite proviziile de mâncare, armele și munițiile pentru unitățile care luptau, dar și pentru cei care locuiau acolo. Sute de tone de orez și muniții erau transportate cu ajutorul bărcilor de pescuit, în secret până la insula Con Co, care se afla la 26 de kilometri.

Satul subteran Vinh Moc găzduia peste 60 de familii

În timp ce la suprafață se duceau lupte grele, tunelurile deveau noua casă a locanicilor refugiați. Mai mult, se „construise” un spital, un pavilion de maternitate, toalete, puțuri cu apă, dar și puțuri inteligent proiectate pentru a intra aer proaspăt și a ieși fumul de la gătit.

60 de familii locuiau în subteran și nu mai puțin de 18 copii au venit pe lume în acel pavilion de maternitate improvizat. Ei au în jur de 40 de ani astăzi și unii dintre ei încă locuiesc în acest district.

Vârful ocupării număra 600 de săteni și soldați, iar tunelurile protectoare au fost inteligent proiectate și săpate pentru că niciun locuitor nu și-a pierdut viața în timpul bombardamentelor. Singura lovitură directă suferită a venit din partea unei bombe de 90 de kilograme, care însă nu s-a detonat. Ea a fost scoasă afară, iar gaura pe care o făcute a fost folosită drept puț pentru ventilație.

Astăzi tunelurile din Vietnam funcționează ca un muzeu, iar turiștii pot vizita tranșeele și pot vedea unde au trăit atât de mult timp acei oameni.