Coduri secrete care au marcat istoria. Top mesaje ascunse care au contat enorm

De la hieroglife egiptene şi pictograme mayaşe, până la însemnările secrete ale lui Leonardo Da Vinci sau Marele Cifru al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, istoria omenirii a a fost marcată de mii de formule care au ajutat la codificarea informațiilor cruciale. Iată cele mai importante coduri secrete care au marcat istoria.

Coduri secrete care au marcat istoria. Cum au scăpat grecii de mânia perșilor

Criptografia este o ştiinţă veche care a apărut din necesitatea de a transmite mesaje secrete şi de a comunica cât mai eficient fără ca duşmanul să cunoască conţinutul scrisorii. De cele mai multe ori, aceste coduri secrete care au marcat istoria au fost rezultatul nevoii diplomaţilor şi suveranilor de a ascunde secretele de stat, mesaje care ar fi putut conduce la războaie, răsturnări de regim, uneltiri sau chiar decapitări.

Așadar, primele încercări de transmitere a mesajelor s-au bazat pe ascunderea propriu-zisă a textului. Unele dintre cela mai vechi exemple apar în scrierile lui Herodot în scrierile sale. Acesta explică, în poveștile sale despre disputele dintre Grecia şi persani, cum numai arta scrierii secrete i-au salvat pe greci de mânia armatei persane, atunci când elenii nu l-au elogiat şi nu i-au adus daruri lui Xerxes, Regele Regilor.

Știri din lume

Andra, apariție BOMBĂ de Paște. Și-a lăsat fanii cu gura căscată

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Norocul a făcut ca în Persia să trăiască Demaratos. Acest grec exilat, deşi locuia în oraşul persan Susa, se simţea încă loial ţării natale, astfel că a trimis acasă un mesaj prin care îi avertiza pe conducători de pericolul ce îi aştepta. Cum nu putea trimite o simplă scrisoare, acesta a ras ceara de pe o tăbliţă, a scrijelit mesajul în lemn şi a acoperit la loc suprafaţa cu ceară. Herodot scrie că elenii nu au ştiut ce să facă cu această tăbliță până în momentul în care fiica lui Cleomenes şi soţia lui Leonidas, Gorgo, a realizat că mesajul se afla chiar sub ceară. Datorită acestui avertisment al lui Demaratos, grecii au ieșit învingători în fața lui Xerxes chiar în ziua atacului, pe 23 septembrie 480 î.Hr.

Soarta Reginei Maria a Scoţiei a fost hotărâtă de un petec de hârtie

Apariția în Orient a criptanalizei, ştiinţa prin care codurile puteau fi sparte fără a fi nevoie de cunoaşterea cheilor care au condus la criptare, a avut un puternic impact asupra sorții Reginei Maria a Scoţiei. Acesta este, probabil,  cel mai reprezentativ şi cunoscut caz care a implicat criptanaliza. Soarta acesteia a fost hotărâtă de un petec de hârtie.

În anul 1568, Maria a mers în Anglia unde a cautat refugiu, fiind alungată de nobilime. Însă, Regina Elisabeta I a arestat-o sub pretextul că şi-ar fi omorât propriul soţ. În realitate, adevăratul motiv era că Maria, o catolică, era o adevărată ameninţare pentru verişoara ei Elisabeta care încerca să forțeze poporul să adopte protestantismul. După 18 ani de închisoare, aceasta primeşte o mulțime de scrisori cu mesaje criptate de la susţinători. Mai mulţi tineri plănuiau să o elibereze şi să o înlăture pe Elisabeta, fiica nelegitimă a lui Henric.

Însă, din păcate, spionii secretarului de stat al reginei Elisabeta, au pus mâna pe mesaj şi au reușit să îți descifreze și, mai apoi, să îl falsifice. După ce Maria le-a dat susţinătorilor ei binecuvântarea de a-şi duce planul la bun sfârșit, acela de a o ucide pe Elizabeta, secretarul Walsingham, cel care a reușit să interpreteze și acest mesaj, a falsificat un postscriptum la scrisoarea întemniţatei prin care le-a cerut susţinătorilo. Astfel, avea să afle toate detaliile despre cine se afla în spatele acestui complot.

Și iată că, din cauza acestui cifru slab, pe 15 octombrie, Regina Maria a fost adusă în faţa justiţiei şi a fost acuzată de trădare, iar pe 8 februarie 1587 a fost decapitată la Castelul Fotheringhay, în faţa a sute de oameni.

Coduri secrete care au marcat istoria. Cifrul Vigenere

În urma acestui eveniment a apărut necesitatea unei schimbăricu privire la complexitatea cifrului. După ce vreme de mai multe secole, substituţia monoalfabetică a fost de ajuns pentru a putea fi trasmise mesaje secrete, în anii 1460 s-a o îmbunătăţire revoluţionară. Astfel, la sfaturile florentinului Leon Battista Alberti, vreme de mai multe zeci de ani, specialiştii au pus bazele unui cifru care utiliza mai multe alfabete. Metoda este cunoscută sub numele de cifru Vigenere, ca un omagiu adus celui care i-a dat forma finală, Blaise Vigenere.

Codul presupunea utilizarea a 26 de alfabete pentru scrierea unui mesaj. Fiecare alfabet din tabel era decalat cu o literă, iar expeditorul putea cripta un mesaj folosind unul sau mai multe rânduri. Pentru a descifra mesajul, destinatarul trebuie să știe ce rând din pătrat trebuie să folosească pentru citirea fiecărei litere. Așadar, expeditorul şi receptorul trebuiau să stabilească între ei un sistem de schimbare a rândurilor. Grație acestui tip de criptare, o literă care apărea de câteva ori într-un text, putea fi reprezentată de fiecare dată de o literă diferită.

Coduri secrete care au marcat istoria. Marele Cifru al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea

Pe lista de coduri secrete care au marcat instoria se înscrie un alt cifru vestit numit „Marele Cifru”. Complexul cifru al lui Ludovic al XIV-lea a fost inventat de Antonie şi Bonaventure Rossignol. S-a dovedit a fi atât de bun încât a sfidat şi strădania următoarelor generaţii de spărgători de coduri. Istoricii au reușit să descopere o serie de scrisori ale lui Ludovic al XIV-lea cifrate cu Marele Cifru abia după anii 1890. Iar sarcina de deslușire a codului i-a revenit comandantului Etienne Bazeries.

După luni de chin, Bazeries a observat că un grup de cifre (124-22-125-56-345) se repeta de mai multe ori pe fiecare pagină şi a presupus că reprezintă „les-en-ne-mi-s”, adică „les ennemis” (inamicii). Descoperirea a rezultat a fi una crucială, care a condus la descifrarea tuturor scrisorilor şi la elucidarea multor mistere. Printre acestea se numără și descoperirea adevăratei identități a Omului cu Mască de Fier, personajul care a dat naştere unui val imens de speculaţii. Conform acestora, a ieșit la iveală faptul că că Omul cu Masca de Fier nu a fost nici fratele geamăn al regelui, nici o altă rudă a sa. A fost chiar Vivien de Bulonde, comandantul care a condus atacul împotriva oraşului Cuneo şi care a fost pedepsit pentru fapta sa.

Așadar, începând cu secolul al XVIII-lea, criptanaliza a devenit o industrie, iar fiecare putere europeană avea aşa-numitele Camere Negre în care ajungeau scrisorile pentru ambasadori, care se copiau şi se descifrau.

Crearea telegrafului

Pe lângă evoluţia criptanalizei, și crearea telegrafului a fost metodă care i-a determinat pe specialişti să caute tot mai multe metode sigure de criptare. Spre exemplu, la începutul anilor 1800 în Anglia, Sir Charles Wheatstone şi William Fothergill Cooke au creat detectoare din ace magnetizate, ce erau deviate în prezenţa curentului magnetic. Astfel, era posibilă trimiterea de mesaje la câteva zeci de kilometri distanţă.

Între timp, în America, Samel Morse construia și el un alt sistem de telegraf care folosea un electromagnet pentru a putea amplifica semnalul care, odată ajuns la destinatar era suficieny de puternic pentru a trasa o serie de semne. Cu timpul, acesta a fost dotat cu un dispozitiv sonor, în așa fel încât destinatarul putea identifica fiecare literă.

Odată cu trecerea anilor, au apărut tot felul de sisteme care permiteau transmiterea informațiilor. Radioul lui Guglielmo Marconi din secoul XIX cu ajutorul căruia se trasmiteau informațiile dint-un punct ăn altul fără a fi nevoie de fire, mașina criptografică, Enigma, din 1918 a inventatorului german Arthur Scherbius care avea la bază discul de cifrare creat în secolul al XV-lea, devenind rapid cel mai de temut sistem de criptare din istorie. Ulterior, în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, supremația s-a mutat pe meleaguri engleze, fiind inventat dispozitivul de decodificare numit Colossus. Acesta a fost considerat părintele computerului modern şi a determinat dezvoltarea criptografiei în ultima jumătate a secolului XX.

După anii 1970, omenirea a intrat în Epoca Informaţiei, o eră postindustrială unde cel mai de preţ bun este informaţia. Așadar, schimbul de informaţie digială este o parte integrată a societăţii și este greu de trăit fără acest lucru. Dacă vreme de aproape 2000 de ani criptografia a fost importantă pentru regi, regine, guverne şi armată, ea facilitează acum dezvoltarea afacerilor şi chiar protejarea intimităţii.