Home » Life & Style » De ce Vinerea Mare se mai numește și Vinerea Seacă. Cele mai cunoscute tradiții, obiceiuri și credințe

De ce Vinerea Mare se mai numește și Vinerea Seacă. Cele mai cunoscute tradiții, obiceiuri și credințe

Manolică Anca / 22.04.2022, 09:12
De ce Vinerea Mare se mai numește și Vinerea Seacă. Cele mai cunoscute tradiții, obiceiuri și credințe

Vinerea Mare este ziua cu cea mai mare însemnătate din Postul Paștelui, fiind cunoscută și ca Vinerea Neagră, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă. Aceasta amintește de mulțimea suferințelor îndurate de Mântuitorul Iisus Hristos care a fost răstignit pe cruce, murind în semn de jertfă pentru mântuirea lumii. Iată ce tradiții și obiceiuri se leagă de această zi.

Vinerea Mare, o zi de doliu în lumea creștină

Biciuit, având pe cap o coroană de spini, Mântuitorului Hristos îi este rostită sentința, după care este trimis spre locul răstignirii, purtându-Şi crucea. Ajuns pe Dealul Golgotei, pironit pe cruce alături de doi tâlhari, batjocorit de cei veniți acolo, Iisus Și-a dat duhul, murind în semn de jertfă pentru mântuirea lumii.

În vârful stâlpului, pe o scândură fixată stătea scris: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. În momentul în care a murit, catapeteasma templului s-a rupt în două, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat şi multe trupuri ale celor adormiţi au înviat.

Din acest motiv, Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se ține Sfânta Liturghie. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi punerea lui pe o masă în mijlocul bisericii, acesta simbolizând coborârea lui Hristos de pe Cruce şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

La ultima Denie din săptămână se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Aceasta reprezintă o procesiune de înmormântare, Epitaful simbolizând trupul Mântuitorului. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.

Sfântul Epitaf
Sfântul Epitaf

Tradiții și obiceiuri în Vinerea Seacă. De ce se mai numește așa

În popor, Vinerea Mare se mai numește și Vinerea Neagră, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă. Această denumire din urmă s-a transmis din generație și generație și semnifică faptul că, în această zi, femeile țineau post negru până seara, la Denia Prohodului Domnului, când luau anafură de la biserică. Se spune că aceia care nu mănâncă nimic, ci doar beau apă, sunt protejați de rele și de boală.

În această zi importantă nu se coc cozonaci și pască. Potrivit credințelor populare, cei care coc aluaturi în această zi ard mâinile Maicii Domnului. Așadar, gospodinele care nu au frământat și copt în Joia Mare, mai pot face acest lucru în Sâmbăta Mare.

În zorii zilei, casele se tămâiază, înconjurând-le de trei ori, pentru ca gângăniile și lighioanele să nu se apropie de ele. Seara, după slujba de la biserică, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, pentru a aprinde o lumânare și celor dragi, trecuți în neființă.

În Vinerea Mare nu se face niciun fel de muncă la câmp, pentru că tot ce se seamănă în această zi se spune că nu dă roade. Nici în gospodărie nu se fac prea multe treburi. Este interzis spălatul, nu se coase, nu se face curățenie și nu se umple borș. De asemenea, o altă tradiție spune că în această zi nu este voie să se sacrifice păsări sau alte animale.

Din vremuri străvechi se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Totodată, unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoși tot anul.