Legenda Sfântului Valentin. Cum a luat naștere Ziua Îndrăgostiților

Legenda Sfântului Valentin. Originea acestei sărbători catolice este neclară, circulând, de-a lungul timpului, numeroase legende în legătură cu personajele care ar dus la crearea acestei frumoase zi. Am cules pentru tine câteva dintre legendele legate de Ziua Îndrăgostiților și le-am prezentat în cele ce urmează.

Legenda Sfântului Valentin

Una dintre legende are în centru un preot din Roma, pe nume Valentin, care ar fi trăit în secolul al III-lea d.Hr.. Pe atunci, împăratul Claudius al II-lea (Claudius Gothicus) a hotărât că burlacii sunt soldaţi mai buni decât bărbaţii însuraţi. Burlacii ar fi capabili să se dedice trup şi suflet războiului, pe când ceilalţi ar suferi de dorul de neveste şi copii şi nu ar putea da totul pe câmpul de luptă. Astfel, el a făcut nelegitimă căsătoria în cazul tinerilor. Socotind ca fiind o măsură total nedreaptă, Părintele Valentin l-a sfidat pe împărat şi a continuat să oficieze slujbe de cununie în secret pentru cuplurile de îndrăgostiţi. Atunci când acesta a aflat, l-a condamnat la moarte.

Într-o altă legendă, părintele Valentin ar fi fost omorât pentru că a încercat să ajute creştinii să scape din teribilele închisori romane, unde erau torturaţi fără milă, adesea, până la moarte. Unul dintre prizonierii vizitat de preot s-ar fi îndrăgostit de frumoasa fiică a şefului închisorii, şi i-ar fi trimis o scrisoare de dragoste pe care ar fi semnat-o „De la Valentinul tău…”.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Ziua Îndrăgostiților s-ar trage dintr-un ritual antic păgân, Lupercalia

Un alt Valentin, de la care ar fi luat naștere Ziua Îndrăgostiţilor, s-ar fi regăsit în Terni, un oraş din Umbria, centrul Italiei, pe vremea împăratului Aurelian. Preotul Valentin şi-ar fi câştigat numele de protector al îndrăgostiţilor după ce a cununat o tânără creştină, Serapia, cu un soldat legionar, Sabino. Acesta ar fi fost condamnat la moarte de către prefectul Placido Furio, pentru că în loc să urmeze ritualurile antice ale Lupercaliei, sărbătoarea fertilităţii, el a ales să țină o slujbă religioasă creştină. A fost omorât pe 14 februarie, în anul 273 d.Hr. În 1644 acesta a fost proclamat protectorul oraşului Terni, ulterior fiind ridicat și un lăcaş de cult cu hramul Sf. Valentin.

De asemenea, Sărbătoarea Lupercalia este văzută ca o posibilă sursă a Zilei Îndrăgostiţilor de azi. Biserica ar fi decis să transforme ritualul antic într-o sărbătoare creştinească, în dorința de a scăpa de manifestările păgâne. Această sărbătoare avea loc la mijlocul lunii februarie, când erau cinstiţi Lupercus, zeul fertilităţii, şi Faunus, protectorul agriculturii, al turmelor şi al păstorilor. Preoţii romani din ordinul Lupercilor porneau festivitățile, adunându-se în peştera sacră unde se spune că Remus şi Romulus, fondatorii Romei, au fost îngrijiţi de lupoaică.

Acolo se sacrifica o capră, i se tăia pielea în fâşii și se înmuia în sângele ritualic, după care cutreierau străzile din Roma, lovind uşor cu pielea de capră femeile, pentru ca acestea să devină fertile. Mai apoi, luau câmpurile la pas şi le stropeau cu sânge, pentru a le face mai roditoare. Seara, avea loc un alt ritual popular în rândul tinerilor: fetele nemăritate îşi puneau numele într-o urnă, iar burlacii treceau pe rând şi extrăgeau câte un nume. Perechile formate trebuiau să rămână împreună câte zile ţinea sărbătoarea. De multe ori, se întâmpla ca tinerii să dorească să se și căsătorească.

Sărbătoarea a reuşit să ţină piept Creştinismului până în secolul al V-lea, atunci când Papa Gelasius ar fi decis ca ziua de 14 februarie să fie dedicată comemorării Sf. Valentin. Mai departe, îndrăgostiţii ar fi preluat-o şi ar fi transformat-o în sărbătoarea lor, suprapunându-se astfel sezonul de curtare al păsărilor, care începe la mijlocul lunii februarie, şi dorinţa tinerilor de a se îndrăgosti.