7 lucruri care ne arată că nu suntem singuri în Univers

Dacă apariția vieții animale nu este o chestiune simplă? Dacă originea organismelor multicelulare necesită o combinație extrem de improbabilă de coincidențe geologice și astronomice? Aceste întrebări au dat naștere așa-numitei ipoteze a pământurilor rare. Citește, pe larg, în rândurile de mai jos.

Suntem sau nu singuri în univers?

Ipoteza Pământurilor rare a fost propusă în 2000 de geologul Peter D. Ward și astronomul Donald Brownlee și reprezintă o mare lovitură pentru majoritatea astrobiologiei optimiste. Aceasta presupune că viața este comună în univers, dar numai în cele mai simple forme ale sale, care și-au demonstrat capacitatea de a supraviețui în cele mai extreme medii.

Dar nu același lucru se poate spune despre viața animală, care este mult mai sensibilă decât viața microbiană la condițiile de mediu. Mai mult, procesele care au permis apariția vieții animale complexe nu sunt atât de comune pe cât suntem făcuți să credem. Iată care sunt motivele pentru acest lucru:

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

1. Lucrurile din apropierea centrului galactic sunt supuse unor niveluri ridicate de radiații mortale

Zonele cu o densitate mare de stele sunt, de asemenea, interzise din cauza amenințării supernovelor, care, atunci când explodează, sunt capabile să afecteze grav viața pe planetele aflate la mai puțin de 30 de ani-lumină distanță.

Acest lucru creează o sferă sterilă în jurul centrului galactic cu o rază de 10.000 de ani-lumină. Regiunile ultraperiferice sunt, de asemenea, nepotrivite, deoarece elemente precum fierul, carbonul, azotul, nichelul, magneziul, care sunt esențiale pentru viață, sunt rare acolo. Același lucru este valabil și pentru galaxiile eliptice: viața poate apărea doar în galaxiile spirale.

2. Nu orice stea este suficientă

Evoluția necesită timp, așa că steaua trebuie să trăiască suficient de mult. Aceasta înseamnă că nu trebuie să aibă o masă prea mare, deoarece își arde combustibilul nuclear prea repede și se stinge mai repede. În plus, ele produc și o mulțime de radiații ultraviolete letale, sterilizând planeta încă de la început.

Nu pot fi nici stele cu o masă prea mică, deoarece emit prea puțină energie. Dacă luăm în considerare faptul că 95% dintre stelele din galaxie au o masă mai mică decât cea a Soarelui nostru, este puțin exagerat să spunem că steaua noastră este o stea tipică.

Același lucru este valabil pentru toate stelele de tip solar cu o cantitate scăzută de elemente grele: observațiile actuale nu au descoperit niciun sistem planetar în stele cu un conținut mai mic de 40% din cel al Soarelui nostru.

3. Planeta trebuie să se afle în locul potrivit

Viața are nevoie de apă, așa că planeta trebuie să orbiteze la o distanță de stea la care temperatura de la suprafață să permită prezența apei lichide: aceasta este zona de habitabilitate a unei stele. Cu toate acestea, pe măsură ce stelele își schimbă luminozitatea de-a lungul vieții lor, Zona Habitabilă se modifică în timp.

Acest lucru impune o nouă constrângere: planeta trebuie să se afle în zona locuibilă pe tot parcursul istoriei sale. Calculele arată că, în sistemul nostru solar, distanța este între 0,95 și 1,15 ori mai mare decât distanța Pământ-Soare. Ce planetă se află chiar acolo? Doar a noastră.

4. Importanța de a avea un Jupiter

Locația orbitală a unei planete asemănătoare lui Jupiter este o chestiune delicată: dacă a noastră s-ar fi născut puțin mai aproape sau ar fi avut ceva mai multă masă, atracția gravitațională ar fi împiedicat formarea Pământului. Ne-am putea gândi că ar fi mai bine să nu existe giganți gazoși în apropiere.

Aceasta este o mare greșeală. Existența gigantului nostru gazos a contribuit la „măturarea” asteroizilor și cometelor periculoase din Sistemul Solar: fără Jupiter, numărul obiectelor de 10 kilometri – asteroizi apocaliptici – care s-ar ciocni cu Pământul ar fi de 10.000 de ori mai mare.

5. Mărimea și geologia contează, de asemenea

Planeta nu poate fi prea mică, așa cum este cazul lui Marte, pentru că nu ar exercita o atracție gravitațională suficientă pentru a împiedica atmosfera să scape în spațiu. Pe de altă parte, tectonica plăcilor joacă un rol cheie în efectul de seră natural cauzat de gaze precum dioxidul de carbon, care face ca temperatura medie a planetei noastre să fie de 18°C în loc de -25°C.

Cu toate acestea, CO2 este eliminat din atmosferă prin reacția cu apa de ploaie pentru a forma acid carbonic, care ajunge pe fundul mării. Dacă acest CO2 nu ar fi readus în atmosferă, temperatura ar scădea la nivel global.

Datorită tectonicii plăcilor, CO2 este readus în atmosferă prin vulcani, ceea ce a dus la o temperatură medie care a permis dezvoltarea vieții animale. Pe de altă parte, planeta trebuie să fie activă din punct de vedere geologic pentru a avea un câmp magnetic suficient de puternic pentru a proteja viața de razele cosmice.

6. Nevoia de o lună mare

Planeta noastră este unică, deoarece are un satelit excepțional de mare. Dacă nu ar exista, orientarea axei Pământului nu ar fi stabilă și ar suferi variații haotice de-a lungul timpului: datorită Lunii ne bucurăm de o succesiune regulată de anotimpuri de-a lungul a milioane de ani.

Fără ea, consecințele climatologice ale unei variații haotice a axei de rotație ar fi catastrofale pentru orice formă de viață complexă. Este rar ca o planetă să aibă o Lună mare? Cu siguranță că da. A noastră are una, deoarece, când era la început, a fost lovită de un obiect mai mare decât Marte, iar Luna a apărut din rămășițele acestei coliziuni.

7. O planetă este un loc periculos

În 5 ocazii, viața pe Pământ a fost pe cale de dispariție. Cel mai periculos moment a fost acum 250 de milioane de ani, când peste 90% din speciile marine au dispărut. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat, dar amenințarea la adresa vieții este mereu prezentă. La aceasta se adaugă fenomenul bulgăre de zăpadă prin care a trecut planeta noastră.

Se pare că Pământul a înghețat complet în patru situații, cu temperaturi globale de -50°C. Ultima a avut loc în urmă cu aproximativ 700 de milioane de ani, înainte de celebra explozie cambriană, o explozie fără precedent a diversității biologice care a dat naștere tuturor formelor de viață pe care le cunoaștem astăzi. În ce măsură existența vieții animale depinde în mod critic de acest eveniment deosebit și unic?