Caracatițele sunt niște animale extrem de inteligente, maestre ale camuflajului care au dezvoltat o serie de trucuri de-a lungul a zeci de milioane de ani pentru a evita sau a contracara potențialii atacatori. Își schimbă culorile, chiar și texturile în funcție de ce se află în jurul lor, pentru a se putea ascunde cât mai bine. Iată alte lucruri uimitoare despre caracatițe.
Caracatițele sunt creaturi marine cu corpuri rotunjite, ochi proeminenti și opt brațe lungi. Oamenii le numesc „monștrii adâncului” pentru că cele mai multe dintre ele trăiesc în ape adânci. Acestea sunt moluște cefalopode cu opt tentacule și sute de ventuze, cioc ca de papagal, limbă dotată cu o serie de dinți și venin ca al unui șarpe. Deși pot câtări câteva sute de kilograme, ele se pot strecura prin locuri foarte greu acesibile, chiar și de mărimea unei mingi de tenis.
Numeroasele studii în domeniu au arătat că ho. Dacă o pisică trebuie să vizualizeze un mecanism pentru a-l înțelege (cum ar fi deschiderea unei uși), o caracatiță are capacitatea de a deduce singură felul în care acesta funcționează. Mai mult, creierul lor este alcătuit din circa 500 de milioane de neuroni, în timp ce creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni.
Aproximativ două treimi din neuronii unei caracatițe sunt de fapt localizați în tentaculele sale. Asta înseamnă că brațele pot gusta, atinge și chiar acționa de la sine, deschizând cochilia unei scoici, fără aportul creierului care ar putea fi concentrat asupra altor activități. Tentaculele pot reacționa la stimuli și după ce sunt tăiate, ele crescând la loc.
Caracatițele nu au una, două, ci trei inimi. Două dintre ele pompează sânge în branhii, iar o a treia inimă menține circulația către organe. Această a treia inimă se oprește de fiecare dată când caracatița înoată, ceea ce poate explica de ce preferă să se târască. Cât despre sângele pe care inimile îl pompează, acesta este albastru, datorită unui pigment numit hemocianină.
Ochii caracatițelor sunt foarte bine dezvoltați și au pupilele orientate pe orizontală. Acest lucru le ajută să evite mai ușor pericolele și să găsească hrană. Ce este și mai suprinzător că aceste animale nevertebrate văd la fel în orice poziție s-ar afla, chiar și cu capul în jos.
Din fericire, nu toate dețin o cantitate de venin letală pentru un om. Cele mai periculoase sunt caracatițele cu inel albastru, al căror venin poate ucide un om în maximum trei minute. Ultimul lucru pe care prada îl observă sunt inelele albastre care se fac văzute numai cât se pregătește de atac.
Odată ce și-au făcut rolul în procesul de reproducere, viața lor se accelerează spre final, astfel că masculii pot trăi doar maximum câteva luni după împerechere.
Dacă masculul moarte după câteva luni de la împerechere, femelele caracatițe mor la scurt timp după ecloziunea ouălor. O caracatiță poate depune până la 400.000 de ouă, iar durata incubației acestora durează în mod normal 2 până la 10 luni, în funcție de specie și de temperatura apei. În acest timp, caracatița mamă nu mai mănâncă și se concentrează doar pe a-și proteja ouăle de orice pericol.
Un studiu realizat de specialiștii London School of Economics a scos la iveală faptul că analiza cefalopodele, precum caracatițele, calmarii și sepia, și decapodele, precum crabii, homarii și racii, ar trebui tratate ca ființe care posedă simțuri, pentru că ele sunt capabile să simtă durerea și suferinţa.
Caracatițele își pot schimba culoarea pielii într-o clipă! „Cromatoforele”, celulele speciale ale caracatiței, sunt motivul transformării lor uimitoare. Aceste celule speciale de sub piele au mii de culori și le ajută să se apere de inamici.